𝓓𝓻𝓪𝓰𝓸𝓼𝓽𝓮 𝓲𝓷𝓽𝓮𝓻𝔃𝓲𝓼𝓪

𝓢𝓾𝓯𝓮𝓻𝓲𝓷𝓽𝓪

La finalul cinei sună interfonul. Aiden se uită la mine și ma întreaba:
-Ai chemat pe cineva?
-Nu...
Așteptăm câteva minute în liniște și apoi intra Vania spunând:
-La ușă se afla o tânără care spune ca dorește sa o vadă pe doamna Morelli.
-Si-a spus numele? întreb eu
-Da, a spus ca o cheamă Sarah Hernandez. zice ea
-Cine e Sara Hernandez? întreabă Aiden
-O fosta prietena...spun eu oftând

Ma ridic de la masă și pornesc înspre ușa. Deschid ușa și în fata mea o vad pe Sara.
-Bună! o salut eu
-Salut! răspunde ea
-Intră.
O las sa intre și închid ușa. Se uită la Aiden de parca mai are puțin și sare pe el.
-Ce vrei? o întreb
-Voiam sa vad ce mai faci. spune ea
-Da...sigur, zic eu ironică. Du-te pe canapea. Vin imediat.
-Desigur!

Ma duc până în bucătărie și fac doua cafele. Revin în salon și o vad pe Sara flirtand cu Aiden. Ma uit din ușa la scena. Ea se tot pisicea pe lângă el, iar el nu o indeparta. Pana la urma Sara l-a sarutat, iar el chiar i-a răspuns la sarut. Ma uit uimită la scena și spun:
-Ce frumos din partea ta, Aiden! Ce -ar fii sa chem și eu un băiat pe la mine și sa te las să-ți faci de cap cu târfa asta. Asta dacă nu vrei sa mai sun încă vreo doua fete sa o ajute pe Sara.
-Nu suna rău...zice el
-Tu sigur ești Aiden? întreb
-Draga...începe Sara
-Taci din gura! tip eu

Părăsesc salonul lăsând cele două cafele sa se spargă de podea și fug cât de repede în camera. Vad ca Aiden nu a venit după mine. Ma duc în baie și încui ușa asezandu-ma pe podeaua rece a băii. Lacrimile îmi curg pe obraji. Cum a putut sa-mi facă una ca asta? Credeam ca ma iubește, dar se pare ca niciun lucru bun nu durează mult în cazul meu. Nu știu cât timp am stat pe podeaua din baie, dar știu ca m-am trezit înfrigurata pe o suprafață rece și puțin umeda. M-am ridicat repede și apoi mi-am amintit tot ce se întâmplase. Se pare ca era dimineața. Am deschis încet ușa băii, dar Aiden nu se afla în camera. Mi-am luat telefonul repede și am sunat-o pe Beatrice.
B: Alo! De ce ma suni la ora asta?
S: Bună! Unde ești?
B: Sof? Ești bine?
S: Nu...nu sunt bine, dar trebuie sa rezist. cel puțin pana ajung la tine. Unde ești?
B: M-am mutat cu Noah într-un apartament cu doua camere. Vrei sa vii sa stai la noi?
S: Ar fii perfect! Mersi mult de tot, Bea! Te iubesc!
B: N-ai pentru ce, Sof! Si eu te iubesc! Știi ca nu scapi de interogatoriu când ajungi aici?
S: Da. Trimite-mi adresa. Vin cât de repede pot.
B: Imediat ți-o trimit! Pa!
S: Pa!

Ies din baie și iau geamantanul. Arunc în el toate hainele mele pe care le-am luat de acasa și cobor scările. Aiden și Sara nu erau acasă asa ca l-am chemat pe sofer. I-am spus să mă ducă la locația Beei, pe care i-o arătasem. M-a întrebat în timp ce conducea:
-Este totul în regula doamna Morelli?
-Nu. Nimic nu mai este în regula. raspund eu.
-Speram sa spuneți da...
-Si eu as fi vrut sa pot spune da.

Pe tot parcursul drumului nu mai scoatem niciun cuvânt. Ajungem la adresa le care mi-a dat-o Bea, iar șoferul îmi spune:
-Bănuiesc ca nu va voi mai vedea.
-Din păcate și din fericire, da. răspund eu
-Dacă aveți nevoie de ceva. Oricând, orice, sunați-mă. zise el intinzandu-mi o hârtie cu numărul lui de telefon.
-Mulțumesc pentru amabilitate!
-N-aveți pentru ce! spune el zâmbindu-mi larg. La revedere, doamna Morelli!
-La revedere, domnule...
-Numele meu este John. ma informează el
-La revedere, domnule John! Și spuneți-mi Sofia.
-Daca dumneavoastră îmi veti spune John...zice el
-Desigur! sunt eu de acord

Îmi ia bagajul din portbagaj și mi-l înmânează urcând la volan. Urc cu liftul pana la apartamentul indicat de Bea. Bat la usa și îmi deschide Noah. Se uită confuz la mine, dar ma lasa sa intru. Bea vine la mine și se uită întrebătoare. Sar în brațele ei și dau drumul lacrimilor. Ma strânge in brate și îmi spune:
-Ești bine?
-Nu! Mi-a spus ca ma iubește, dar m-a mințit! S-a sarutat cu Sara aseară! zic eu plângând și mai tare
-Cine? Aiden? întreabă ea
-Da.

Ma mângâie pe spate și îmi zice sa ma duc sa ma culc. Plec înspre camera mea și mă duc la baie. Pornesc dușul și mă pun sub el continuând să plâng puternic.

𝑩𝒆𝒂𝒕𝒓𝒊𝒄𝒆

După ce Sofia intra în camera aud dușul pornit. Știu ce face acolo...Nu ar fi ceva nou. De fiecare data când suferă plânge în dus.
-Ce s-a întâmplat? întreabă Noah confuz
-Aiden a înșelat-o pe Sofia aseară. îl lămuresc eu
-Cu cine? zice el
-Cu o fosta prietena de-a Sofiei. răspund eu
-Ma lași sa ma duc la Aiden sa îl omor în bătaie? întreabă el
-Nu-l omorî. Doar fă-l sa își învețe lecția. Și în niciun caz sa nu ii spui cât de rănită este Sofia. Te duci, îl bați mar, îi spui ca este un bou și pleci. Atât!
-S-a făcut, iubito! răspunde el
-Când te întorci sa aduci doua borcane de Nutella, o grămadă de snaksuri, suc și patru cutii de înghețată cu vanilie și ciocolata.
-Pentru?
-Ca să o mai înveselesc pe Sofia. Și mai am nevoie de o favoare. spun eu
-Ce? întreabă el
-În seara asta sa ne lași singure. Are nevoie de o seara între fete.
-Of...Bine. oftează el
-Pa! Te iubesc! Sa filmezi cum îl bați. Poate o înveselește pe Sofia...
-Bine. Și eu te iubesc! Pa! zice el

Noah pleacă si eu ma duc in camera Sofiei. Intru un baie și mă duc lângă ea.
-Hai sa îți iei niște haine uscate. L-am trimis pe Noah sa cumpere ceva de ronțăit. A zis că se duce să îi dea vreo două la Aiden.
-Ok.
Sofia inspira adânc și vad ca fața ei nu arata ca și cum ar fi plâns.
-Ești bine? Nu ai plâns?
-Sunt mai bine. Nu am plâns. M-am gândit. Aiden nu merita lacrimile mele. Deși sufăr, nu o să plâng. zice ea
-Așa te vreau! spun eu veselă
O las să se schimbe. Peste o jumătate de oră intru în cameră și o văd dormind în pat. O sărut pe creștet și o acopăr bine cu pătura. Când ies afară din cameră îl văd pe Noah cu cumpărăturile.

1148 de cuvinte