Capitolul 2 - Apariţia.

60 2 2
                                    

Cred că am avut un un coşmar,deoarece mă simt de parcă am trăit unu,şi da,chiar asta am făcut,ce-l mai nasol coşmar "evăr" trăit de până acu.

Cât îmi doresc să nu fi făcut ce am făcut,am fost o vacă,deci v-a trebui să trăiesc acu cum pot.Dar dacă mă prefac că nu sa întâmplat nimic şi îmi văd de viaţa mea?

Gândurile îmi erau zdrobite,în timp ce eu stăteam în faţa dulapului,nu mă puteam mişca,nu puteam face nimic.Aşa că am stat în faţa dulapului vreo 10 minute aiurea am şi întârziat la şcoală,aşa că m-am pus pe treabă am luat ce am apucat pe mine şi am plecat câtre şcoală,speram atât de mult să nu îl întâlnesc la şcoală,adică am lăsat un Demon în libertate nu o să fie Neanea Demon acolo.


Intru în clasă şi îmi salut colegii şi colegele,şi bine înţeles mă pun la locu meu în bancă şi încep să povestesc cu prietena mea despre ce sa întâmplat aseară.


- Meloni,o să înebunesc!

- De ce?

- Pffff....Deci nu mai pot! Sunt stresată!

- Dacă nu îmi zici de ce nu pot să zic nimic.

- Păi cred că am invocat un demon,Meloni.

- Phahahahahaha!!! *Meloni se prăpădi pe jos de râs*

- Nu mai râde! E adevărat!! *Mai bine nu îi spuneam...chh...*

Proasta asta nu mă crede ! O să vadă ea mai târziu când o să îşi arate Lordu Demon faţa!


Intră profesorul în cabinet.

- Bun ! treceţi la loc toată lumea !

- Avem un coleg nou!

Poftim?! Ce coleg nou?! Sper să nu fie el!

(Colegii din clasă) - Ooo,avem un coleg nou!

- Sper că e fată!

- Da! Una sexy!

(Profesorul) - Tăceţii!!

- Poţi intra Sebastian Yestreen.

Şi intră în clasă un băiat arătos care mi se părea cunoscut,dar nu eram sigură unde l-am văzut.

Eram aşa aiurită încât nici nu puteam gândi limpede,dar nu trecu nici măcar două secunde că,pac!Mi-am amintit unde l-am văzut şi cine este.

Da,e Lordul Demon!Firar el de Lord!Ce caută la şcoala mea ?!

- Poţi lua loc lângă Sara.

Îl văd cum trece pe lângă mine şi se aşează langă mine pe banca din stânga.Şi se uita la mine cu o privire seducativă.

*Şoaptă*- Ce cauţi aici ?!

*Şoaptă*- Pe tine,prostuţo.

- Pe cine faci tu proastă! *Ops,am cam dat-o în bara,toţi se uita la mine aşa că mă aşez jos şi îmi cer scuze profesorului.*

El râdea în şoaptă ca prostu,iar fetele din clasă se uita la el ca la un prinţ.Îmi venea să mor!


*

- Bun!Ora e gata!

- Puteţi ieşi!


Păşesc spre ieşirea clasei şi observ cum el se uită la mine,aşa că mă grăbesc să plec mai repede spre casă,şi să mă închid şi să mă gândesc la un plan.

Dau să ajung acasă şi simt de parcă mă urmăreşte ceva,ceva era în spatele meu,nu puteam privi înapoi,îmi era frică.Simţeam cum respiră la urechea mea,până la urmă îmi fac curaj şi mă întorc.

Era o creatură hidoasă,nu înţeleg,credeam că e el! Credeam că numai pe el l-am invocat!

Nu am mai stat pe gânduri şi am luat-o la goană.Intru în casă,încui jos şi sus,şi fug repede sus.Am intrat în cameră repede şi am închis uşa,mă las pe uşă şi îmi pun mâinile la ochii,nu ştiam ce să fac....


- Tu ! De ce plângi?

- Heh*stai ce? Ce caută el aici?*

- Tu eşti ce-a care la invocat pe tânărul stăpân.

Nu ştiam ce să fac! Era în faţa mea,hidoşenia! Eram speriată!

Aşa că am dat să fug,dar uşa nu se deschidea.


- Unde vrei să fugi?

- Lordu meu ma trimis după tânărul stăpân Bell,va fii foarte supărat dacă nu îl aduc înapoi.Şi ca să îl aduc înapoi am nevoie de viaţa ta.

- Deci,ce zici fetiţa?Poţi muri în linişte?

Îmi fac curaj şi încep să zbier la el.

- Nu! Nu îmi dau eu viaţa pentru retardatul ăla!

- VĂD CĂ NU ÎNŢELEGI!


*


Venea la mine cu o viteză şi fix în momentul în care să îmi ia viaţa văd că îi este spintecat capu.Era Sebastian! Stai!? De ce ?! Cum?! O omorât un alt demon!


- Oh,rahat! Atât de aproape să mă trimită înapoi.

- Tu! De ce mai salvat!?

- Nu te-am salvat,m-am salvat.

- Nenorocitule! Cum poţi să zici aşa ceva!?

- Oh! Mulţumesc! Nenorocit e al doilea nume al meu.

- Bha! Ieşi odată din viaţa mea!

Vine spre mine şi mă ia de faţa si mă pune la perete.

- Scumpete,dacă tu vrei să ies din viaţa ta,trebuie să mori,asta ar însemna ca eu să mă întorc.

- Şi eu nu vreau asta.

- Dă-mi drumul! Handicapatule!

Îmi dă drumu şi iau ce apuc ca să dau în el.

- Oh,acu sunt handicapat.Foarte frumos.

- Pleacă din casa mea!

- Nu vreau şi nu pot.

- De ce? * chh,îmi vreau viaţa mea normală înapoi!*

Se uită la mine şi nu îmi răspunde la întrebare,doar îmi zâmbeşte şi se apucă să se uite prin dulapurile,sărtarele mele,până când o dat de sărtarul cu chiloţei.

- Ce faci cu chiloţi mei!? * mă duc spre el,şi dau să îi iau chiloţi din mână,iar el mă apucă şi mă luă în braţe şi trândindu-mă direct în pat. *

*


Nu mă puteam mişca,ochii lui,mă pierduse în ei,habar nu aveam ce se întâmplă,dar observasem că se apropie tot mai mult.

- Dacă plec,o să mori.

Şi se dăduse de pe mine,am rămas cu o privire de parcă acu o căzut lumea iar furniciile sunt oameni şi caii,boii.Ştiu,fără logică.Nu pot să îmi explic sentimentul ăsta.Eram nervoasă,aşa că am mers la el şi iam tras o palmă.



Viaţa în lumea demoniilorUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum