Viaţa în lumea demoniilor

Moștenitoarea Zeiței Artemis.

Dansez, și mă uit stânga dreapta după persoana care m-a întrebat dacă sunt om sau nu. Îi simt prezența, îl simt că e pe undeva prin mulțimea asta, ciudat e că nu pot rezista să mai stau pe picioare, deodată amețesc și cad.

Unde mă aflu? Aud niște pași care pășesc către mine, și dacă mă uit în jos pot să îmi văd reflecția. - Bună din nou, dragă. Vorbește cu mine? Dar de unde se aude asta ? -Întoarce-te, nu-i frumos să stai cu spatele. Mă întorc către el,pot doar spune că chipul lui era frumos și luminos. Numa-i când mă uit la el îmi amintesc de bărbații care îi vedem des prin revistele de modă, fruntea lată,buzele mari și cărnoase, nasul acela perfect nici prea mare nici prea mic și desigur ochii, ochii lui aveau culoarea oceanului și brunet pe deasupra. -Ai rămas fără cuvinte, domnișoară? A-ș spune ceva dar parcă nu mă lăsă să scot nici-un cuvânt, ceva mă oprește. -Hai,că ți-a trecut timpul n-e mai vedem.Bate din palme și dispare fără nici-o urmă. Ce-a fost asta? Și ce se întâmplă cu locul ăsta? Parcă se dărâmă, și odată cu el și eu. În momentul acela Sara, își revine din mica comă alcoolică.

Aud o voce.. -Sara! Își deschide ochii înflăcărați trecuți prin iad. -DA! Tresărind. -Stai,cine ești? Doctorul - Bună, Domnișoară Sara, mă numesc Dr.Marius Feges, și am avut grijă de tine,timp de un an de zile.

-Un an de zile?! Cum adică un an de zile?! Întreabă ea speriată.

-Am glumit! Nu vă panicați, sunteți aici doar de o săptămână. Încercând să pară sarcastic.

-Ok.. Se uită la el bosumflată și nervoasă. -Îmi vreau telefonul, și ceva de mâncare !

-Bine, imediat. Pășind către ieșire să îi aducă lucrurile cerute.

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Îmbrăcată și gata de plecare dă să pășească către ieșire și din greșeală dă umăr în umăr cu un necunoscut. -Scuze! Nu s-a uitat prea bine la el dar l-a recunoscut din visul ei. -Nu-i nici-o problemă. Îl privea și în același timp și clipea de multe ori, nu știa mai exact dacă e realitate sau iar vis. -Poți să mă ciupești ? Întreb eu mirată. Îl văd cum întinde mâna să deie să mă ciupească, dar nimic. - Ok! Deci de data asta nu-i vis! Atunci cine mama DRACU ești?! Se uită la el furioasă, iar el îi zâmbește. -Sunt chiar Dracu. Mai exact Lucifer.

Când am auzit asta, am încercat să mă îndepărtez ușor fără să observe asta. Dar el se uită încontinuu la mine, la gesturile care le fac. Îmi zâmbește, dar n-am mai stat pe gânduri. Sara, atunci și-a luat frica în frâu,întorcându-și spatele către el, a dat să fugă către ieșire. Doar cu o pocnitură din degete a închis ieșirea. Nu am scăpare ? -Ce vrei de la mine ? Trebuie să găsesc o soluție să scap de aici. - Vreau să văd de ce ești în stare, plus că nu ești un om normal și a-ș cam vrea să aflu ce putere anume ai. Încet, încet se apropie iar de ea. Deci nu pot să fac nimic, dacă încerc acu să fug o să mă omoare. Mai bine stau și așa aflu... Își întinde mâna către ea, și-o pune pe frunte. -Ești pregătită?

În momentul acela, multe din memoriile ei apar în capul lui Lucifer, Iar ce-l mai interesant lucru este înainte de naștere, când mama ei se vede cu o prezicătoare. (- Spune-mi te rog, o să aibă sânge de zeiță?

Prezicătoarea - Chiar de la Artemis! O să fie ce-a mai puternică din vânătorii! ) mai mult de atât nu o putut rula, și în timpul ăla și Sara încerca să scape, se făcuse o ruptură și dintr-o dată se îndepărtară unu-l într-o parte și altu în ce-a lată.

----------------------------------------------------------------------------------------------------------

În fața mea era doar praf, încercam să îmi curăț ochii și să mă uit după demon, în momentul ăla îl văd cum se apropie de mine cu o viteză imensă. Punând mâinile în față se făcuse înconjurul meu ca un fel de protecție, nu înțelegeam mai exact ce se întâmplă sau cum ajuns să am asemenea puterii dar un lucru știam sigur că nu mai pot să stau aici pentru că reprezint o amenințare pentru el.

Încerc să fug și să evit toate probleme care îmi ies în cale, lumea din jurul meu se uită la mine el era în spatele meu și mă urmărea doar că spre norocul meu îi simt prezența lui Bel. Era fix după colț știam că acolo trebuie să ajung. -Bel! Ajută-mă! mă trase lângă el și ne teleportar la mine. Acasă de când am avut lupta cu Satana mai demult avem o protecție nouă să fie invizibilă pentru toți demonii înafară de Bel.

-Bel, o să te omor! Mai lăsat să zac o să săptămână la spital! Furioasă, zbierând spre el.

-M-am ascuns în tot acest timp.. nu mai pot să ies fără tine.

-Păi? Întreabă ea.

-În fine nu mai e important asta! spune ea fericită - Dacă e ceva te apăr eu! se uită la el, și el la ea -Auzi, Bel. Ști-ai că sunt o zeitate?! 

Se uita la ea și bate din palme - Bravo, în sfârșit nu mai ești o bucată de carne bună de nimic. îl privește înapoi Sara și nu ii venise sa creadă ce ii spuse - Poftim?! Nu pot sa cred ca ai zis asta. își schimbase brusc vocea, devenise mult mai răgușită și groasă - Ieși afară ! spuse ea.... Fără nici-o reținere Bel, o privi și dispăruse din fața ei știind că o greșit...