Fara emotii de acum

231 20 2
                                    

- Nu poti manca singura , te voi ajuta, si incepu sa ma hraneasca fara a mai spune nimic niciunul dintre noi .

Iesisem din spital dupa vreo doua zile , zile in care ma vizitasera Andie , mama , Suga si D.O .
Ajungand acasa , m-am aruncat in pat , furandu-ma apoi somnul de cateva ore .

- Mergi acasa , Alex ?

- Da , acum vin .

- Stati , pot merge cu voi ?

- D.O.. Sigur .

Am mers cu cei doi langa mine , fiindu-mi putin jena de a mai vorbi cu D.O dupa incidentul cu femeia de servici. Din cerul senin aparura nori cenusii , apoi incepu o ploaie destul de puternica .

- Ma duc acasa acum , paaa !

- Pa Andie ! strig in timp ce alergam cu D.O sub o prelata .

- Casa ta e aproape ?

- Este cam departe de aici , dar e in regula , Alexa , ma descurc .

- Um.. Vrei sa stai la mine acasa pana se opreste ploaia ?

- Nu , nu vreau sa deranjez .

- Nu e niciun deranj , ploua destul de tare.

- In regula atunci .

- Sa mergem .

Am intrat in casa goala insotita de D.O care ma urma , ud la fel ca si mine . Ii dau un prosop cu care sa se stearga si niste haine uscate pentru a-si face un dus .
Dupa ceva timp il aud strigandu-ma din baie . Alerg spre el gandindu-ma ce s-ar fi putut intampla si acesta ma astepta in usa baii , ud leoarca , vazandu-i doar capul .

- Ce tot faci ?

- Scuze , scuze , zise razand . Mi-am uitat prosopul pe canapea , poti sa il aduci ?

- Doamne.. Bine .

- Multumesc !

- Acum du-te si imbraca-te .

- Imediat .

Dupa cateva minute il vad iesind din baie si venind spre mine pentru a se aseja pe canapea .

- Ma duc sa fac o cafea , vrei ?

- Caramel macchiatto .

- Nu ai pretentii ? Spun razand

- Daca ai , raspunzand cu acelasi ras .

- Sigur , iti aduc .

Ma intorc din bucatarie si il gasesc umbland in telefonul meu . Pun repede canile de cafea si caramel macchiatto pe masa si ma intind catre el pentru a-i lua telefonul .

- Ce faci cu telefonul meu ?

- Nimic , nimic .

- Pozele !

- Esti foarte draguta in poze , ooo ar trebui sa imi trimiti cateva .

- Da-mi-l , nu te mai uita !

Ma intind spre a-i lua telefonul , acesta razand si ferindu-se de fiecare data cand ma apropiam de el . Dintr-o data ma prinse de mana si ma trase cu putere pe canapea intinzandu-ma langa el . Se uita de sus la mine.

- Ar trebui sa incetezi , nu telefonul conteaza acum .

- Aa...

Se apropie incet de mine inchizand ochii pe masura ce ajungea mai aproape . Telefonul imi suna .

- Telefonul meu , trebuie sa raspund .

Acesta arunca telefonul pe masa si ma saruta direct . Era liniste ,numai telefonul se auzea sunand fara incetare . Afara ploua , picaturile reci de apa scurgandu-se pe geamul sufrageriei . Cafeaua era rece , canapeaua la fel , numai buzele lui D.O erau pline de caldura .
Nu aflasem pana acum de latura aceasta a lui . Il vazusem mereu ca pe tipul bun , amabil si generos ce se comporta frumos cu oricine , insa acum il vedeam complet diferit. Era matur , barbat , curajos luandu-ma prin surprindere cu acest moment .
Isi dezlipi buzele de ale mele , sarutandu-ma apoi pe frunte.

Cel ce iubesteUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum