Dor - MinSung

3. Acum și aici

: O seară la fel de înspăimântătoare ca acum 9 ani...pe Minho nu-l mai speria nimic, căci moartea mamei sale fusese pe departe, cel mai terifiant moment din viața lui. Băiatul de 15 ani, speriat și traumatizat de toate lucrurile paranormale și de toți oamenii din viața sa, acum era un bărbat la 24 de ani, ce speria copiii de 16 ani sau chiar mai mici, doar din priviri ucigătoare, aruncate din umbră.

: Minho, care acum își spunea Lee Know, nu a mai ajuns în Gwangju niciodată, căci toată lumea își bătea joc de el și râdeau de hainele murdare și adidașii rupți pe care îi purta din cauza faptului că stătea pe străzi, căutând drumul spre tatăl său. Atunci nu avea telefon sau bani pentru a suna pe cineva sau pentru a plăti chiria.

: De multe ori îi era atât de foame încât începea să caute resturi de mâncare în gunoi, însă în loc să primească ceva de mâncare, primea bătaie din partea copiilor mai mari cât și din partea patronilor de magazine. Era bătut până începea să sângereze și leșina. Toate astea l-au făcut să se transforme în teroarea copiilor, un om rău plin de furie, stresat și violent. Dacă atunci ura noaptea căci îi dădea un sentiment excesiv de frică, acum o iubea, căci îl transforma într-un om misterios cu sânge rece. Îi dădea putere și iubea să se apropie de tot ce înainte, îi crea frică și atacuri de panică.

: Era lună plină, iar acesta era un semn pentru el, că urmează să-și ducă planul la bun sfârșit. O femeie ce trecu pe lângă el fără ca măcar să-l observe îi atrase privirea. De după un tomberon de pe aleea pe care se afla femeia, ieși la iveală, în spatele acesteia, o umbră vie care începu să o urmărească. Aceasta simți că ceva neobișnuit se întâmpla și se opri pe loc, uitându-se în spate. Analizând toată aleea și neobservând nimic dubios, aceasta își continuă drumul liniștită. Umbra continuă să o urmărească, iar Lee Know urmărea umbra. Tânăra se întoarse brusc, însă din nou, nu observă nimic ieșit din comun, din fericire pentru brunet, căci deși umbra nu putea fi observată dacă nu erai atent, el putea fi văzut cu ușurință dacă nu se ascundea și el în umbră, cu gluga trasă pe cap.

: Umbra vie realiză că este urmărită la rândul ei așa că își luă forma unei umbre normale în spatele unui bancomat plin cu monede vechi. Lee Know privi spre femeie și începu să o urmărească încercând să facă umbra să îl urmeze.

— Mă poți detecta cu ușurință, nu-i așa?
Se auzi din spatele lui Minho, când fata în sfârșit a ajuns acasă.

: Minho o auzi însă nu-i vorbi, prefăcându-se că se uită după fata ce se afla într-un pericol real din cauza umbrei.

— Ți-am vorbit omule, știu că mă auzi și mă vezi. Ai un har! Nu mulți pot detecta umbrele vii.
— Nu e un har, ci un ghinion! Nu știu de ce ești aici dar lasă acea femeie în pace.
— Oh, nu, nu pot face asta. Femeia aia e fosta mea soție, datorită ei sunt așa acum.
— Datorită?
Se întoarse Minho încercând să urmeze vocea.
— Oh cu siguranță! Viața mea era un chin alături de ea, a fost frumos să mor, așa ne-am putut despărți definitiv.

: Minho începu să râdă nervos și să arunce cu pietre în fiecare perete pe care vedea o umbră, în spatele a ceva lucru aruncat printre aleei. Nimeri umbra vie, observând cum forma umbrei unei cutii se dezintegră.

— Deci te dezintegrezi când ceva se lovește de tine, nu-i așa?
— Se pare că ești mai isteț decât mă așteptam.
— Cu siguranță sunt și mai isteț decât tine.
— Tu nu-și poți schimba forma.
— Dar tu nu te poți arăta ziua nici în umbre. Cum ai devenit umbră?
— Când am murit, am fost exilat, pentru că îmi băteam soția și copiii când eram în viață.

: Minho pufni în râs. Era incredibil cum o umbră, putea fi atât de proastă. Brunetul aruncă cu tămâie într-o umbră la întâmplare și observă cum ies mici scântei roșiatice din ea.

— Prostule! De ce ai face așa ceva?!
— Pentru că din cauza unei chestii ca tine, mama a murit.

: Brunetul împrăștia și arunca cu tămâie peste tot pe aleei, iar în final umbra dispăru complet, țipând în agonie. Minho se simțea mândru de el, căci se documentase ani de zile despre fantome, umbre vii, spirite și demoni, încât le știa punctele slabe cât și cum să le deosebească. Credea cu tot ce avea în fenomenele paranormale căci de când se știe, nimic nu era obișnuit în viața lui.