Dor - MinSung

5. Corpurile

: Vârcolacul se panică (,) când văzu în ce pericol se băgă Minho, singur. Brunetul sări cu încredere în râu, căutând și găsind exact ce căutase mama sa. În zid găsi o crăpătură prin care un copil ar fi putut să încapă perfect. Bărbatul ieși la suprafață și îl anunță pe Han:

- Am găsit-o. Copilul nu e acolo, exact ca acum 9 ani.
- Ieși de acolo cât mai poți!
Strigă Han îngrijorat pentru siguranța celuilalt.
- Nu pot ieși, dacă vreau să ies, mă va prinde de picior, trebuie să opresc asta!
Strigă și Lee Know dârdâind de frig.
- Nu poți opri nimic!
- O voi face chiar dacă asta înseamnă să nu mai ies viu de aici! Apa e aproape înghețată, mă ajuți sau nu?

: Han tăcu pentru un moment și auzi un plânset de copil și un foșnet în spatele său. Se întoarse spre sunet și văzu în tufișuri, două capete de copii. Aveau ochii strălucitori și pielea le era vineție. Sunt morți... au murit aici! Gândi vârcolacul și se întoarse spre bărbatul din apă apoi spuse:

- Sunt doi copii! Au murit aici..
- Poftim? Înseamnă că unul te atrage în apă prin țipete de ajutor sau plânsete și celălalt te sacrifică la înec...
- Dacă nu reușește să te înece, ce-ți face?
- Te conduce spre stâncă...
- Trebuie să le găsești corpurile!
- Poate au fost uciși și aruncați în zona lacului!
- Atunci voi căuta pe aici, tu caută în zona zidului. Sunt speriați iar corpurile nu au fost găsite, așadar nu se pot odihni în pace.

: Așa au și făcut, Minho se scufundă din nou și începu să caute corpurile copiilor. Han se urcă în copaci și căuta cu privirea cele două corpuri mici și firave ale copiilor. Brunetul nu vedea nimic, însă o amintire îi invadă mintea.

- Se aude din spatele zidului, fix sub noi...
- Mamă, e periculos, dacă e o capcană?

: Zidul! Se gândi Lee Know și ochii începură să-i lăcrimeze. Ieși la suprafață și luă o gură de aer, căutând cu privirea ceva cu care ar fi putut sparge zidul. Bărbatul observă în depărtare o bară de fier lângă o bancă din parc.

- Han! Haaaan! Ajută-mă puțin!

: Blondul auzi strigătele brunetului și într-o suflare începu să alerge spre Lee Know. Aflându-se în copac, îl privea pe bărbat înspăimântat și întrebă:

- Ce s-a întâmplat? Ai găsit ceva?
- Așa cred...vezi bara din parc? Cea de lângă bancă?
- Da, ce e cu ea?
- Adu-mi bara.
- Poftim?
- Doar adu-o!

: Confuz, Han se îndepărtă și luă bara, aducând-o bărbatului din râu. Blondul sări din copac și spuse:

- Pentru ce ai nevoie de ea? E grea, te va trage la fund!
- Trebuie să sparg zidul și aia e de mare ajutor!
- Ești sigur că trebuie spart?
- Există o singură metodă de a afla dacă corpul copiilor e acolo! Dă-mi bara!
- Nu pot să ți-o dau ție...e prea grea! Dă-te într-o parte.

: Lee Know, nedumerit făcu în tocmai cum i se spuse. Han ridică bara de asupra capului și cu o forță ieșită din comun, băgă un capăt al instrumentului pe care-l avea și lovi zidul. Un mic cutremur își făcu simțită prezența, iar Lee Know se scufundă brusc sub ochii vârcolacului. Blondul a așteptat câteva secunde iar când a văzut că brunetul nu mai iese la suprafață, se panică și începu să strige:

- Lee Know! Ești bine? Lee Know! Lee Know!

: Imediat bărbatul se arată și rosti înfrigurat:

- Mai lovește odată zidul!
- Poftim!?
- Mai lovește odată, Han!

: Bărbatul de pe uscat luă din nou bara și o urcă de asupra capului, privind-ul pe cel ce se dădu într-o parte, apoi lovi cu aceeași forță, zidul. După un alt cutremur mic, Minho se scufundă din nou și privi zidul. Ieși la suprafață și îi făcu semn vârcolacului să mai lovească o singură dată în zid. După ce-a dea treia lovitură, zidul fu complet dărâmat și în spatele său, brunetul observă un corp mic și vânat rezemat de ceva ce părea a fi un alt corp. Luând corpul mic, înotă cu greu la suprafață, unde îl înmână blondului surprins și rosti:

- Aici mai e un corp...
- Și îl poți lua, nu?
- Nu...copilul a fost ușor, însă al doilea corp e al unui bărbat.
- Poftim? Sunt trei corpuri?
- Da...dar cum e posib...STAI!
- Ce e?

: Fără a da vreun răspuns, Minho se scufundă din nou și privi corpul în de-aproape. Bărbatul fusese ucis prin tăieturi de cuțit și pus acolo. Dacă el e aici lângă corpul unui singur copil, înseamnă că au fost uciși de același criminal. Cel de-al doilea copil trebuie să fie prin apropiere... Analiză bărbatul situația. Cu greu luă și corpul bărbatului raposat și se ridică la suprafață.

- Han, ia-l tu de aici, e prea greu pentru mine!

: Han luă corpul și îl întinse lângă corpul copilului, apoi îl ajută pe Lee Know să iasă din râu. Înghețat complet și iritat de situația în care se afla, începu să caute în jurul lacului cel de-al doilea corp de copil. Blondul făcu la fel, privind din copaci toată zona.

: Lee Know se opri brusc simțind că este privit dintr-un tufiș și se uită după Han. Blondul îl privea din copac iar asta îl făcea să se îngrijoreze de prezența nedorită, din tufiș. Brunetul se apropie cu pași lenți de tufiș și cu o mână, îndepărtă câteva frunze. Observă în spatele tufișului o siluetă mică și vineție, cu ochi strălucitori ce-l privea insistent. Cu o față vizibil îngrozită, brunetul se uită cu teamă în jos și observă cel de-al doilea corp de copil. Aici erai... Gândi bărbatul și îl căuta din priviri pe Han. Găsindu-l, îi făcu semn către corpul mic din fața sa și îi zâmbi liniștit.

- L-am găsit...se vor putea odihni în pace de acum înainte.
- Bravo Lee Know, mă bucur că am făcut parte din investigația ta și că te-am putut ajuta. Acum, voi lua eu corpul și îl voi duce lângă celelalte.

: Lee Know dădu din cap în semn afirmativ și se așeză pe pământ. Avea genunchii la piept și își rezema mâinile de genunchi, iar de mâini, capul. Începu să se gândească la ce tocmai făcuse și cum acționase. Era mândru de el, dar simțea că ceva lipsește însă nu era sigur. De ce ar ucide și ar ascunde două corpuri în același loc, iar pe cel de al treilea l-ar lăsa aici? Doar dacă...