𝐒𝐓𝐎𝐏 𝐁𝐔𝐋𝐋𝐘𝐈𝐍𝐆!

Experiența Mea

      În acest capitol vă voi vorbi despre experiența mea. Experiență cu care m-am luptat de foarte mult timp, dar care m-a învățat foarte multe lucruri dar mai ales că am reușit să trec peste această etapă a vieții neplăcută
Reușind să trec și peste blocajul emoțional, traumele cauzate datorită bullying-ului și mai ales peste efecte, ce cândva credeam nu mai am nici o speranță să fac asta și că toată viața voi rămâne cu aceste efecte, datorate bullying-ului.
     
        Inceput de bullying
       Experiența mea de bullying a început de la o vârstă fragedă, mai exact la sfârșitul clasei primare, când am trecut la ciclul gimnazial școlar.  Inițial nu știam semnificația bullying-ului fiindcă nu avusesem parte niciodată înainte de gimnazială, dar de atunci totul a luat o întorsătură neașteptată pentru mine. Fiind copilă pe atunci, ca orice copil voiam să îmi fac prieteni noi chiar și de la alte clase înafară de colegii mei de clasă, așa că am încercat să mă împrietenesc cu mai mulți elevi și chiar mi-a reușit în unele cazuri, dar nu realizasem atunci că nu toată lumea are aceleași intenții de prietenie pe care eu le aveam cu aceștia, acel copil mic de statură, plin de culoare, drăguț cu orice persoană din jurul său și fericită, unde credeam că totul este roz ,nu aveam de unde să știu că acele persoane nu îmi vor binele și că mai târziu o să se declanșeze bullying-ul în cazul meu.  Totul bine și frumos, obișnuiam să vorbesc cu persoanele acelea zilnic, când mergeam la școală.
Decursul clasei a 5 a s-a transformat în coșmar atunci când acele persoane pe care le consideram prietenii mei, au început să mă critice din cauza ținutelor mele, a uniformei, a părului, a aspectului și toate cele, iar inițial nu prea m-a afectat chestia asta dar mă simțeam prost,  fiindcă de atunci începusem să mă întreb "De ce se comportă așa cu mine? și să îmi spun în minte "Nu le-am făcut absolut nimic" și chiar așa era. Nu le făcusem absolut nimic acelor persoane, fiindcă de mică am fost învățată de familia mea să nu judec pe nimeni sau să critic pe cineva, și să recurg la aceste gesturi pe care niciodată nu o să îmi permit sau doresc să le fac vreodată.
  Din ziua aceea, de la mijlocul anului școlar din luna Martie, zi pe care nu o voi uita niciodată, au început să mă critice destul de tare, iar pe zi ce trecea, parcă totul pentru mine devenise și mai dur și mai crud, dându-se superiori asupra mea, eu începând să mă consider inferioară clasei acelea, ba chiar începusem să mă simt în plus acolo din aceea zi. Începusem să îi implor să se oprească, având ochii în lacrimi și să plâng. Voiam doar să se oprească din a mă jigni fără un motiv anume, să nu se mai comporte cu mine de parcă aș fii un gunoi, dar aceștia nu m-au ascultat, nu s-au oprit și au continuat iar chestia asta începuse să mă afecteze pe zi ce trece din ce în ce mai mult.
  Ajungând la disperare, tot încercam să îi fac să se oprească, voiam doar să se oprească, doar asta era dorința mea, dar nici pe departe nu s-a întâmplat asta, ci situația devenea din ce în ce mai rea.
La un moment dat nu am mai rezistat și am decis să îi spun mai întâi dirigintei mele de pe atunci și asta am făcut. I-am spus acesteia, mi-a spus că va lua măsuri.
  Având speranță că dacă diriginta mea va lua măsuri, voi fii lăsată în pace, dar nu a fost deloc așa. De fapt situația s-a agravat mult mai rău pentru mine fiindcă doar am agravat lucurile, deoarece înafara școlii acele persoane evident că nu s-au lăsat și au venit la mine și au început cu o serie de jigniri mult mai dure, la care au rezultat și lovituri fizice asupra mea, mai exact de la câteva fete niște pumni în stomac și în față, spunându-mi că nu ar fii trebuit sa îi spun dirigintei despre ce mi-au făcut ei mie, ceea ce pe ei i-a înfuriat și deranjat că eu am făcut acest lucru.
  Cu trecerea anilor, seriile de bullying asupra mea au continuat, devenind din ce în ce mai oribile pentru mine dar mult mai distractive pentru acele persoane și nu puteam înțelege de ce lor le place efectiv să facă asta, dacă eu nu le făceam absolut nimic, ci preferam doar să îmi văd de treabă,  să îi evit pe cât de mult posibil.
Deja în clasele mai spre finalul ciclului gimnazial, parcă aveam o speranță ca acele persoane să se oprească, fiindcă o vreme am fost lăsată în pace în cel mai neașteptat mod. Atunci nu mai aveam nici o așteptare ca aceștia să mă lase în pace și ajunsesem să mă obișnuiesc cu ideea că mereu o să am parte de aceste serii de hărțuire, jigniri zilnice și toate cele dar știți cum se spune? Când te aștepți mai puțin atunci ești lovit cel mai tare într-un mod complet neașteptat.
Așa a fost și în cazul meu, fiindcă chiar atunci când m-am așteptat cel mai puțin, acele persoane au revenit iar asupra mea. Crescând, cu timpul am realizat că indiferent de ce aș face mereu va exista persoane care vor avea de fiecare dată ceva de comentat despre mine, iar norocul meu a fost că atunci am avut doar două prietene care le sunt și le voi fii mereu recunoscătoare pentru că m-au sprijinit când simțeam că mă pierd pe mine însumi, și că mi-au fost alături în toată această perioadă grea din viața mea.

    Mijlocul serii de bullying

       Declanșarea acestei serii majore a fost tocmai la sfârșitul clasei a opta când pandemia și-a făcut apariția. Din cauza restricțiilor pandemiei, bullying-ul asupra mea a continuat chiar și în intermediul online.
În intermediul online recunosc că mi-a fost mult mai ușor să ignor acele persoane doar printr-un simplu seen, și cu toate că nu am vrut să arăt că nu îmi mai pasă, în interior încă durea fiindcă totuși aveam o speranță că se vor opri din a mai face asta. Cu toate că ajunsesem să mă rog de aceștia să mă lase în pace și să se oprească.
Văzându-mi de treabă, apele s-au mai domolit până în prima zi de liceu.  Intrând la diferite profile la liceu, eram ușurată că nu mai sunt în clasă cu aceștia, deoarece am luat decizia să nu fiu la aceleași profil, unde erau aceștia adică la silvicultură, și se pare că norocul a ținut cu mine fiindcă am ajuns la științe sociale, profilul mult dorit.
Speranța mea că o să trec peste, iar  încrederea mea în mine crescând, speram ca totul să fie bine. Cu toate că eu puteam observa că aceștia îmi aruncau priviri destul de urâte, încruntați fiind pe mine, începuse să nu mă mai deranjeze așa de tare, cum mă deranja înainte iar indiferența și nepăsarea mea asupra acelor persoane, era deja evidentă ,fiindcă realizasem că nu se merită să mă consum, și să sufăr pentru niște oameni care știu doar să critice, să jignească, și să fie răi cu mine doar pentru că nu puteam fi ca ei sau pentru simplul fapt că mă comportam mai diferit, fiind mai retrasă de ei și mai tăcută.
  Chiar și la liceu am avut serii de bullying dar cu ceea ce am învățat din bullying-ul de la vârsta fragedă, primit în anii precedenți, ajunsesem la un nivel de nepăsare și de indiferență, încât orice îmi spuneau chiar nu mă mai deranja, dar această indiferență și nepăsare a mea era doar la exterior, fiindcă în interior mă durea extrem de mult. Încercam să fiu aceea fată care nu își arată emoțiile sau sentimentele, să fiu rece și retrasă la exterior dar știam că înăuntrul meu, fata din mine, sensibilă și profund plină de emoții era acolo.

    Efectele avute în timpul bullying-ului și după :

   Efectele mele avute în timpul bullying-ului dar și după nu au fost atât de ușoare precum majoritatea lumii credea despre mine după aparențe.
   • stres, presiune și anxietate - au fost primele efecte apărute pe rând pentru mine, cu toate că la început nu știam semnificația lor, cu timpul mi-am dat seama despre acestea;
• depresie - a fost cea mai grea etapă de trecut peste în cazul meu;
• încrederea de sine scăzută - încetul cu încetul această încredere în mine a început să scadă cu trecerea anilor;
• melancolie - temperamentul melancolic și-a făcut apariția în cazul meu abia la mijlocul seriilor de bullying primite când eram deja foarte afectată;
• anxietate socială - chiar și în ziua de astăzi încă mă confrunt cu aceasta, fiindcă nu totul se uită atât de ușor iar unele din efecte își cam lasă o amprentă;
• overthinking-urile - aceste gânduri profunde, negative care și-au lăsat bineînțeles și acestea amprenta. Sunt greu de trecut cu vederea și chiar te pot împiedica din a realiza ceea ce îți dorești;
• nesiguranță - datorită presiunii și a stresului, nesiguranța și-a făcut loc ca și efect negativ asupra mea;
• neîncredere - încredere scăzută în alte persoane, ci și cea în propria persoană, dar și ura de sine ;
  Aceste efecte sunt principalele pe care le-am avut dar cu ajutorul familiei și a câtorva persoane am reușit să trec ușor,ușor peste acestea cu toate că uneori mă mai lovesc de câteva dintre ele, asta se datorează faptului că această experiență pentru mine nu a fost atât de ușoară, dar până la urmă a avut și un final deoarece prin experiențele neplăcute, înveți pe propria piele ce înseamnă viața cu adevărat și că nu mereu este roz precum unii spun că este, deoarece mereu există și va exista momente grele ce trebuiesc depășite dar pentru asta trebuie să existe comunicare, sprijin, atenție și multă răbdare ♥️
   Și cu toate acestea, în concluzie vă pot spune că împărtășitul experiențelor trăite, pot fii lecții de viață ce ne pot învăța să devenim mai puternici, mai stabili psihic și nu în ultimul rând, iubitori de sine, fiindcă vom învăța prin această experiență acceptarea propriei noastre persoane, să ne iubim așa cum suntem și să ne acceptăm defectele fiindcă nimeni nu este perfect!