07.07.2023
Trecut🌌
Din depărtare, în amurg,
Privesc izvoarele cum curg,
Pe cerul înstelat,
Singuratica lună plânge
Tăcerea s-o alunge,
În al nopții palat.
Suspinele lunii mă doboară
Trezindu-mi amintiri de odinioară,
Regrete născând în sufletul meu
Ce mă vor bântui mereu,
Ca suferința ce soață mi-a devenit
Și inima mi-a îngrădit.
Cu coroană de spini,
Inima mi-ai cuprins,
Mintea îmi domini
Și-mi șoptești pe un glas stins,
Că iubirea e de prisos
Și te trage mereu-n jos.
