Buclucaşa [ terminata ]

La multi ani

Cu timpul, am aflat ca Alex era misteriosul Shadow, cel mai bun jucator care ma necajea. Cu timpul, am invatat sa ne cunoastem mai bine, am inceput sa ne petrecem timpul liber impreuna si, tot cu timpul, m-am atasat de el.

Stiind ca nu a mai mancat ciocolata de casa de un an, m-am decis sa-i fac cateva. Mama avea o multime de retete pe care nu le folosea. Am gasit printre ele doua: ciocolata de casa alba si ciocolata de casa neagra. 

-Mama! Nu ai o reteta pentru ciocolata de casa maro? strig, incercand sa ma fac auzita.

-Negru si maro sunt aceeasi culoare. raspunse, citind un ziar.

-Ah, serios? intreb, neprimind vreun raspuns.

***

Cand ciocolata se intari, am pus-o pe mama sa guste.

-Mhh. Este...groaznic ! Cum ai putut esua? Fiecare etapa este scrisa pe carnetel!

-Ugh ! Nu este nimic, voi reincerca !

*** dupa 3 ore ***

-Din nou ! 

-Serena, este a doisprezecea oara cand esuezi, nu ma lasi sa te ajut? me intreba mama, fiindu-i mila de mine deoarece plangeam.

-Nu...nu ar avea nici un rost sa-i dau ciocolata daca nu este facuta de mine. Vreau sa pun dragostea mea in aceasta ciocolata. Nu ma dau batuta! Voi reusi!

***

Gata!

-Mama. Te rog sa fii sincera cu mine.

Lua o bucatica, savurnd-o incet.

-Perfect. zambi, mangaindu-ma pe spate.

-DA ! Stiam ca voi reusi ! Bun, mama, trebuie sa merg la scoala, am intarziat cu trei ore deja! o sarut pe obraz si ies repede, inainte de a fi certata.

***

"Serena Louis este chemata in biroul directorului. Repet: Serena Louis este chemata in biroul directorului."

Anuntul rasuna in totu culuarul, in totate clasele si incaperile scolii. O Doamne, i-am am intrat in belele. 

Ajunsa in fata biroului directorului, bat la usa, sperand ca nu voi primi nici un raspuns, dar in zadar. Deschid usa intrand si salutand cum se cuvine:

-Buna ziua, Domnule Crako.

-Buna ziua, Domnisoara Serena. Cred ca stiti deja ca sunteti intr-un mare bucluc, asa este?

-Da.

-Sa trecem la subiect: aveti cincizeci si sapte de absente nemotivate si patruzeci si trei de intarzieri. Vreti sa spuneti ceva in apararea dumneavoastra, domnisoara Serena? se incrunta, privindu-ma prin ochelarii sai.

-Nu. am raspuns, uitandu-ma in jos. Mosul asta ma sperie.

-Imi pare rau, domnisoara Serena, dar nu este posibil. De cand ati venit la aceasta scoala, totul mi-a iesit din mana. Sunteti exmatriculata, domnisoara Serena Louis.

-D-dar nu est-

-Va rog sa nu va plangeti. Va invit sa va intoarceti acasa. Voi discuta asta cu mama dumneavoastra deci nu trebuie sa-i vorbiti. La revedere.

-Pfft. ies nervoasa, merg acasa explicandui totul mamei. Surprinzator a fost faptul ca nu a urlat la mine dar se vedea ca era suparata.

*** peste cinci ore ***

-Serena, am vorbit cu directorul. Te primeste la scoala daca promiti ca te vei comporta ca o adevarata eleva.

Bineinteles, eu nevrand sa o supar si mai tare, am promis chiar daca stiam ca va fi foarte greu sa-mi tin promisiunea.

***

Saptamanile au trecut precum o vijelie, aducand sfanta sarbatoare de Craciun si prin tara noastra. Dar aceasta fata bucuroasa pe care o am nu e provocata doar de spiritul Craciunului, ci si ziua de nastere a blondului. Ne-am adunat cu totii acasa la mine bucurandu-ne de Craciun. Cand zapada a inceput sa cada, l-am luat pe Alex cu mine afara.

-Ninge. spune, privind cerul. Aww arata atat de inocent!

Scot pachetelul alb legat cu o fundita rosie don buzunar si i-l dau, urandu-i la multi ani.

-Multumesc. Ce este? Pot sa-l deschid?intreba.

-Sigur.

Inlatura funda cu grija si deschise cutiuta. Cand vazu ciocolata, ochii au inceput sa-i luceasca, facandu-i mari. Se uita la mine si ma imbratisa.

Luandu-mi fata in mainile sale calde, sopti:

-Cel mai frumos cadou de pana acum. 

In timp ce fulgii de nea ne aterizau pe haine, ne-am sarutat.