Totul pentru tine / Jjk ( volumul 2)

Capitolul 32

  Sunny pov '

   - Nu fata mea , povestea ta nu se va termina aici .

   Ii aud doar vocea , nu vad nimic altceva inafara de întuneric. 

  - Trebuie sa te aduni prințesă! Ești mai puternica decât crezi .

   Sa ma adun ? La ce se refera ? Unde sunt ?
O mana invizibila ma trage cu o viteza afara din întuneric. Pleoapele mele se ridica făcând loc razelor de lumina sa îmi invadeze pupilele .

   - Nu te vom lasă să îi faci rău! Aud vocea uneia dintre fete .
   - Dacă nu te dai din fata mea tu vei fi următoarea mea victima .

   Fata tremura , puteam simți frica ei chiar dacă era cu spatele la mine . Ma uit în împrejurimi,  vad celelalte fete la pământ.  Nu sunt inconstiente , asta e bine ... dar tot au răni pe întregul corp ce sunt vizibile și de la aceasta distanta .

   - Cine ești? Întreb într-un sfârșit.

   Ochii lui se muta de la fata la mine și un fior puternic ma trece pe șira spinării.

  - Cine sunt eu nu contează! Ceea ce contează e ce urmează sa îți fac .

   Nu îmi este frica de el , nu știu de ce dar am impresia sa îl pot învinge. 
  Ma ridic în picioare și îmi strâng pumni .

  Bărbatul înainte destul de puternic fata cu ochii negri într-un copac și un țipat se aude din gatul ei .

   Furia pune stăpânire pe mine și un curent puternic îmi străbate tot corpul .

  - O sa regreți ce tocmai ai făcut! Spun eu printre dinți. 

   -  Ești prea slaba sa ma poți învinge pacoste ! Și un fulger de culoare roșie ii iese dim mâini și îl îndreaptă spre fata .

  - Nu îndrăzni! Mârâi la el .
   - Nu ma poți opri fetito.

   În acel moment nu simțeam decât furie . O furie puternica . L-am văzut cum s-a schimbat la fata imediat de un alt soc de energie mi-a trecut prin corp .

   - Imposibil ! Îl aud cum șoptește. Asa ceva nu mai exista de peste 10. 000 de ani .

   Nu bag un seama ce spune , dar în momentul când an vrut sa ma apropii de el ceva din mine a scăpat de sub control și îl vad ușor , ușor cum începe sa se dezintegreze .

   - Trazor o sa ma răzbune!

   La auzirea acestui nume ma înfurii și mai tare . Dar deja bărbatul ce era acum câteva secunde în fața mea se transformase într-un morman de cenușă. 

   Picioarele mele pornesc automat spre fata ce acum ma privea  cu ochii ei negri și mari speriata .

  - Ești bine ? O intreb și încerc sa o ating .
Ma opresc atunci când vad ca începe sa tremure . Nu îți fac nimic,  nu ai de ce sa te temi .

  - Știu! Dar ochii tai ma sperie .

  Ochii mei ?

  Fata scoate ceva din buzunar , o oglinjoara mica și sparta ... probabil de la lovitura . Ma privesc în ea , nu era nevoie sa fie întreaga ca să pot observa pupilele mele dilatate transformate din culoare lor obișnuită în cea roșie ca și sângele , iar albul ce îl înconjura acum era un negru întunecat.  La fel ca al fetei cu cornițe. 
  - Ce se întâmplă? Vine întrebarea mea .

  Un strigat ce vine din spatele meu  îmi atrage atenția . Îmi întorc privirea spre locul de unde a venit sunetul ca să îl văd pe bunicul meu și pe Jungkook cum aleargă spre mine cu incal alți 5 oameni în spatele lor pe care nu ii cunosc .

  - Sunny ! Sunny Ești bine ? Ma întreabă iubitul meu îngrijorat. 

   Nu apuc sa ii raspun ca vine următoarea lui întrebare. 

   - Ce e cu ochii tai ? Nu știam ce sa ii răspund,  fiindcă era ceva nou și pentru mine .

   Bunicul începe sa vorbească înainte sa încerc eu sa răspund. 

  - Asta schimba toată profeția.  Tu fata mea ești zeița Edenului .

  Ok , acum chiar eram confuza .
  - La ce te referi ?

   - odată la 10. 000 de ani cineva se naște cu puterea zeiței Edenului , acea putere nemărginită care va salva tărâmul de cel rău dar în același timp dacă e folosit cu neglijenta îl poate și distruge . Asta schimba toate planurile noastre .

  Ma uitam și mai confuza la el acum .

  - Tot nu cred ca te înțeleg. 

  - Puterea ta poate salva și ne poate distruge la fel de ușor doar cu un simplu strop de furie .