Mână-n mână cu moartea||𝕯𝖓𝖋

0.2

Perspectiva lui Clay

Așteaptam pentru un răspuns cu inima aproape iesindu-mi din piept când aud.

"E adevărat? Vrei sa mergi la un psiholog?!" O întrerup și încep să vorbeasc peste ea.

"Mama eu-"

"AI SI TUPEUL SA VORBEȘTI PESTE MINE?! Asculta bine aici băiete, nu știu ce dracu de problema crede capul ăla al tău bun de nimic că ai, dar sa fie clar! Nu te duci la nici un psiholog!
Sau bine hai sa o luam mai frumos, de ce pui mei crezi că ai nevoie de un psiholog?
Chiar nu te înțeleg, după TOT ce am făcut pentru tine, ți-am dat un acoperiș deasupra capului, mâncare, haine, educație...tot eu sunt aia rea care nu ți-a vrut mereu raul huh?? Și acum nu știu de unde te trezești că vai ce viața grea ai avut! TU DOMNULE ai avut tot ce ți-ai dorit și chiar și mai mult!
Și despre ce o s ale vorbesti acolo, mă rog? Acolo, daca nu știai draga Clayton! Se vorbește despre probleme mentale, sau traume suferite în copilărie, CE DRACU TRAUMA AI AVUT TU Ă?!?
O sa te duci acolo și o sa le zici că vai ce mama rea am avut și ce viața grea, numai minciuni de idioate la fel că ține! Și speer că acolo chiar și cu minciunile tale, o s ale zici că EU SI TATAL TAU...munceam 3 joburi in total doar ca sa te creștem pe tine!
Și ce dracu ai ajuns?! Nimic. Ai ajuns cineva care doar mănâncă bani și sta degeaba toată ziua!
Ție nu îți trebuie terapie, ție îți trebuie 2 sau 3 palme și îți revii imediat la realitate băiete! M-ai auzit?! NU te duci nicăieri!!!"

"Mama uite eu vreau doar-"

"Tu ce?! TU CE?!! IMI VINE SA IMI SMULG PARUL DIN CAP CU TINE!!! In loc sa avem și noi de ce ne bucura, acum vai că ți-ai descoperit tu nu știu ce boala inventată!!"

"Mama te rog calmează-te!"

"Nu avea tu tupeul sa tipi la mine nesimțitule!!!" Mă uitam la peretele gol și cu gândul la ascuțitoare din sertar, în timp ce ea tot tipa înjurături la mine și tot felul de cuvinte obscene cum că eu sunt doar un nerecunoscator.
Și ea e o mare curva și cea mai mare drama queen pe care am văzut-o în toată viața mea.
Ii închid telefonul in nas și iii blochez numărul, nu știu de ce nu am făcut asta mai devreme dar uite că o fac acum.
Mă duc în bucatărie și primul lucru pe care îl fac e sa îmi i-au pachetul de țigări și un energizant din frigider și să mă duc pe balcon sa fumez.
In ritmul asta au trecut următoarele ore, eu stand in balcon și fumand jumătate de pachet de țigări.
Mă uit la telefonul meu și văd că am 2 apeluri pierdute de la Nick și că este ora 3 fix.
Îmi bag pachetul de țigări în buzunar și mă duc în dormitor unde mă îmbrac in ceva simplu, primul tricou și prima pereche de pantaloni pe care am găsit-o, asta a fost ce am luat pe mine.
Îmi i-au cheile de la mașină și conduc spre acel cabinet parcând fix in fata unui bloc frumos amenajat cu plante la intrare.
Pe ușa era un anunț pe care scria: Apartamentul cu numărul 37 etajul 5 pentru psihoterapie.
Sun la acel număr și cineva mă treabă daca am programare, spun că da și ușa se deschise, urc până la etajul 5 și mă duc la ușă cu numărul 37 apoi incep sa mă uit la ea că la dracu.
Într-un final ușa se deschide și văd un băiat brunet mai scund decât mine îmbrăcat cu niște blugi negri mulați ei, un tricou larg alb și ochelari de vedere negri

"Buna ziua! Clayton Wind sa înțeleg?" Băiatul spune asta și zâmbește la mine

"Da" îl privesc direct in ochii și sunt surprins că menținea contactul vizual cu mine.
Acesta mă invită înăuntru într-un living care mirosea a...vanilie? I-au loc pe un scaun și peste câteva secunde  intră și brunetul cu un pahar cu apa in mână și îl așează în fața mea pe o măsuță ba pe care se aflau câtva foi și doua pixuri.
El se așează pe un scaun în fața mea și se uită cu un zâmbet larg la mine.

"Deci cum a fost ziua dumneavoastră?" Tonul lui dulce chiar e relaxant nu am ce comenta aici..

"Spune-mi Clay... domnule?"