004

199 18 0
                                    

Cuvintele nu pot explica mai bine linistea continua.Era pur si simplu liniste,distanta,cumva gol,cumva trist.Vroiam sa fac un dus,simtindu-ma lipicioasa de la transpiratia din cauza fricii si panicii de acum cateva ore in urama.Aveam nevoie de mancare in organism.Lui Harry putea sa ii pese mai putin de nevoile mele deoarece continua sa evite socializarea.Incepea sa ma deprima cat de rau incepeau sa para lucrurile.


Chiar si cand am sa fiu in Texas,nu voi fi in siguranta.Este clar ca oricine vine dupa mine, nu o sa se opreasca dupa asta.Harry este singura mea protectie.De modul in care merg lucrurile,oricum,voi muri de malnutrutie sub controlul lui.


Inca erau drumuri in desert in jurul nostru.In fata noastra ,oricum,era mica (,) cladire,care incepea sa se intinda tot mai mult pe masura ce masina inainta pe drum.Mi-am lasat ochii sa analizeze,risicandu-ma in sezut cu speranta si curiozitate ca va fi ce cred eu ca va fi.Spre placerea mea,semnul mare "Motel"—desi decolorat de la soare-era vizibil pentru mine.


"Facem un mic ocol.Am de dat un telefon."Harry a explicat.M-am uitat la el ,vazandu-i expresia obisnuita plictisita pe fata.Intotdeauna serios,niciodata razand sau zambind.Daca nu era plictisit,nervos sau enervat,ranjea cu un amuzament hain.


Am prins curaj de cand a tipat la mine cu cateva ore in urma,folosind un ton scazut de data asta,deoarece curajul meu inca era un pic greu de sustinut."Cum vei da un telefon?Suntem in mijlocul desertului."Am spus incet.


Masina s-a intors la dreapta,conducandu-ne intr-o parcare.In jurul meu erau numeroase usi rosii,doua scari ducand sus la etaje care conduceau fiecare catre usile rosii.Era un cosmar.Nu as fi fost snoaba in legatura cu lucrurile astea,cea mai mare parte din viata mea am fost crescuta in lux insa am fost crescuta mai bine decat sa ma plang.Dar,locul asta era atat de devastat pentru a te uita la el,chiar si "rahat" nu era un lucru destul de urat ca sa descrii locul asta.


Harry a oprit masina,scotand cheile cu o rapiditate brusca."Da-te jos din masina.Am sa ne iau o camera deci poti face un dus,niste mancare,si dupa exact 4 ore cand ceasul va fi 6 seara vom pleca."


Am aprobat,urmandu-i instructiunile si dandu-ma jos din masina.Mi-am ionfasurat mainile in jurul meu,privind in jurul nostru.Buzele mele s-au intredeschis usor,urmarindu-l pe Harry pe tocurile mele tip pana pe care le mai am in picioare.


Am accelerat ca sa fiu in stare sa merg aproape de el,simtind ca oriunde eram acolo erau oameni care ma priveau.Am ajuns la tejgheaua mica unde un barbat statea cu spatele la noi.Harry deja scotea un portofel din buzunarul de la spate,arma fiind inca in celalalt.


"Scuza-ma?"Harry a intrebat.In loc sa sune politicos,a sunat determinat.


Barbatul din spatele tejghelei s-a intors,fata lui tatuata si ochii lui negri adanci privindu-ne pe amandoi.Buza lui era rupta in lateral,pusa impreuna chirurgical pentru ca gura lui sa functioneze corect.Cicatricea mare pictandu-i pielea bronzata permanent.


Ochii mei s-au largit in soc,respirtia mea accelerand in timp ce am tresarit si din greseala m-am lovit de Harry.Spre surprinderea mea ,Harry nici macar nu s-a miscat de la ghiontul brusc.Din fericire pentru mine,barbatul de dupa tejghea nu mi-a vazut reactia deoarece se uita la Harry.

Dust Bones {Punk Harry Styles}TRADUSA(PAUZA)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum