Nu ești în stare să iubești

Ce i-ați făcut?

Trecuseră două ore iar băieții nu mai veniseră și începusem să mă panichez. I-am sunat pe amândoi dar niciunul nu răspundea cea ce mă îngrijora a naibii de tare. Simțeam cum sângele mi se urcă la cap fiind nervoasă și speriata fără să-mi dau seama de ce,aveam niște stări de nu le puteam explica. Lavinia in cele din urmă adormise pe canapea,înghesuită într-un  colț respirând greu făcându-mă să o mai verific din când în când să mă asigur că respiră. M-am pus pe canapea și mă uitam în gol gândindu-mă că băieții au făcut o prostie,îmi venea să-mi iau mașina și să mă duc să-i caut dar nu o puteam lăsa pe ea singură. După ceva timp adorm fără să vreau trezindu-mă din cauza izbiturii puternice ale ușii din față. Îl văd pe Bill cum o ia pe Lavinia in brațe și o duce în dormitor la el iar Tom se uită la mine și pleacă la baie. Eram confuză,nu înțelegeam ce se întâmplă,de ce băieții erau așa de tensionați? O mie de întrebări îmi răsunau în cap și nu le puteam face față simțind cum corpul mi se lasă moale. Mă trezesc din țipetele isterice ale lui Tom care mă scutura "Alexia!",tresar si ma îndepărteze de el uitându-mă în ochii lui.
"Alexia,ce e cu tine?!" strigă acesta ceea ce ma făcut să înțepenesc pe canapea în timp ce mă uit la el speriată,mă uitam în niște ochi plini de ură pe care nu îi recunoșteam. "Alexia!"mă ridic de pe canapea și mă îndepărteze de el câțiva pași fiind aproape de ușa de la intrare. Se ridică si se îndreaptă către mine dar eu fac un pas înapoi. Eram atât de speriată încât am început să tremur,nu știam ce e cu mine,simțeam cum rămân fără aer și am început sa respir mai rapid iar bătăile inimii îmi erau accelerate. "Alexia,nu am vrut să te sperii" îmi zice blând in timp ce făcea pași mici către mine"de ce tremuri?ce ai?". Nu m-am mai putut abține și i-am țipat "nu stiu!"ceea ce mă făcut să plâng și sa ies pe ușă speriată. Iese după mine iar eu mă împiedic și cad pe jos pe strada întunecată fără pic de lumină inafara de cea a lunii. Vine fugind,mă ia de mână ușor "ești bine?" zice acesta cu o voce răgușită. Mă ridic îmi iau mâna din palmele lui și mă uit al el dar sigurul lucru pe care îl vedeam erau ochii care străluceau in întuneric care mă speriau ca de moarte. După câteva secunde de liniște îl întreb cu teama în voce"ce ai făcut tu cu Bill atâta timp?"

-chiar te interesează? Îți pasă de Cristi este?
-nu
-se vede pe chipul tău că îți faci grijă pentru el

Deodată aud o voce din spatele lui " nu mai este",vocea fiind a lui Bill. Mă îndepărtez de ei doi zicându-le " ce i-ați făcut?"

-nu e treaba ta dar te pot asigura ca nu o să-l mai vezi,zice acesta râzând
-Tom,mă sperii
-de ce te sperii printeșa? Nu e meritul meu pentru moartea lui

Simt cum îmi curg lacrimi pe obraji iar Bill se uita la mine cu milă,nici el nu știa cum sa reacționeze pana îl aud cum zice"dar totuși a dispărut și mica ta gelozie"

-adică?spun eu speriată
-păi Beatris era mica ta gelozie,mereu când te chemam la noi evitai sa vii din cauza ei. Nu te preface că nu făceai asta
-de ce ați făcut toate astea?
-pentru binele nostru

Tom vine la mine și mă ia în brațe făcându-mă să-i simt căldura din piept apoi ii aud bătăile inimii accelerate"prințesa nu fi speriata,totul va fi bine".
Nu știam ce să zic așa ca am tăcut și m-am lăsat purtată de brațele lui care mă duceau in casă. Mă duce intru dormitor și mă așează pe pat ca la urmă să se pună lângă mine,mă săruta si îmi zice la ureche"Te iubesc". Mă uit al el mă bag in brațele lui ca la final să-i spun"și eu te iubesc",apoi îmi simt ochii obosito pierzând firul cu realitatea.

Ce părere aveți de acest capitol?😊