Fabricat

160 13 13
                                    

Uneori stau și mă gândesc dacă faptul ca am zis da a fost o greșeală.
A trecut o luna de atunci dar s-a simțit ca o zi,o zi in care am fost stresată pe alegerile mele.
Fiind cu Tom mereu exista un pericol,o zi in care totul se poate termina numai din cauza 𝐮𝐧𝐞𝐢 𝐦𝐚̆𝐟𝐢𝐢.
Mereu încerc să mă obișnuiesc cu ideea ca totul o sa fie bine dar,faptul ca eu și copilul nostru putem murii din cauza unei iubite de a lui mă afundă in cea mai întunecată parte a minții mele.
Nu regret că mă mărit cu el dar e așa devreme,din câte observ nici nu îl cunosc prea bine iar asta face treburile așa încurcate.
Bebelușul nostru are o luna,aproape două,cum și relația noastră are 4 luni aproape 5.
Până la urmă i-am zis și mamei mele de aceasta veste care a ajuns și la urechile tatălui meu iar ei nu au avut nimic împotriva iar asta părea sa fie suspicios.
După spusele lor abia așteaptă sa ne vadă la vară și să îl vadă pe așa-zisul "ginere" al lor de care au fost plăcuți surprinși.
Totuși altcineva a fost puternic rănit când a văzut toată faza la concert,acel altcineva fiind Sara.
Era așa curioasa de fiecare detaliu,nici nu mă ceruse bine și deja voia sa știe unde se tine când,cum,dată,oră,parcă era evenimetul ei.
Îmi tot zicea sa am grija cu Tom că "Doamne fereste" mă bate sau ceva de genu dar deja părea jalnic ce zicea.
Știind ca azi o sa mă văd din nou cu ea la facultate parcă vreau sa mă las și de aia,zici ca este blestemată.
Stăteam așa de bine in plapuma aia dar tot a trebuit sa mă ridic și să mă pregătesc in cel mai basic outfit ever,un tricou negru mulat cu o pereche de pantaloni crem.
In astea aproape două luni de sarcină deja se poate observa puțină burtică pe care o acoperisem cu paltonul care completa pantalonii,practic fiind un costum.
Nici nu mă mai machiez sau îmi fac parul pentru ca deja îmi era creț iar fața mea era într-o dispoziție bună ca in 90% din timp.
Cobor de la etaj iar acolo îl văd pe Tom care mă așteapta,făcea asta de când m-am trezit și am plecat de lângă el sa mă pregătesc.
Mă pun pe canapea și incep să-mi vărs amarul,mă plângeam de cât de grea este viața,iar facultatea aia nenorocita care mă obosește atât fizic cât și mental.
Bineînțeles ca trebuia sa mă plâng,nu putea cineva din casa aia să rămână cu o dispoziție bună mai ales ca era așa de fericit, zici ca câstigase ultimul model de chitara gibson.
Răspunsurile lui la plânsetele mele erau "mhm","înțeleg","o sa treacă" și neuitata îmbrățișare lunga cu acel sărut lung,tot ce zicea el ma motiva așa de tare încât îmi venea să mă arunc de la balcon.
Se lasă un moment de liniște in camera iar apoi se uită la mine si ma întreabă:

"Sara aia ce ți-a mai zis?"
-momentan nimic dar nici nu am mai stat cu ea,am vorbit cu alte fete de acolo
-aham și nu a încercat da te abordeze
-Ba da,dar mereu se întâmpla asta la final de cursuri dar apăreai tu si trebuia sa plec
-atunci o sa apar mereu așa (amândoi radem apoi ne uitam unul la altul Menținând contactul vizual in timp ce zâmbeam)
-stii cât de frumoasa ești? (Îmi zice el care nu ma lasă la drept de răspuns pentru ca îmi acoperă buzele)
O secunda scap din sărut si apuc să-i zic "eu?" apoi îl aud cum mormăie "mhm".

Am continuat Sărutul câteva momente bune dar a trebuit să îl grăbesc pentru ca deja eram in întârziere .
Îmi iau geanta si iesim amandoi din casa mergând la mașină.
Am vorbit tot drumul despre chestiile noastre de viitor,dar a trebuit sa încheiem discuția pentru ca ajunsesem.
Ii dau ultimul sărut pentru următoarele 5-6 ore apoi ies si intru in curtea facultății.
Când ajung in sală ma pun langa alte colege si începem sa vorbim in timp ce profesorul ne explica ceva la cursuri,nu am înțeles ce,dar explica el ceva.
Când terminasem câteva din cursuri ies afara cu ele și ne punem pe niște bănci care erau fata in fata iar întrebările incep sa curgă.
Nu erau întrebări rele,erau plăcute,ca de exemplu "ce rochie îți vei lua la nunta?sper ca una ca de printeșă,așa pufantă","și parul cum ți-l faci?nici nu trebuie sa îmi răspunzi ca stiu deja,cel mai probabil cret,te avantajează,"un Tom junior sau o Ale Junior când?".
La ultima întrebare a răspuns altcineva pentru mine:

-eu sunt de părere ca bebe Tom sau bebe Ale deja e fabricat,se vede ca ai început de burtica
-ești însărcinată?
-de ce nu ne-ai spus?
Alte întrebări peste întrebări,trag aer in piept si încerc sa le răspund cât de calm posibil
-da,pot zice ca acel bebe e deja "fabricat" dar prefer să afirm totul când e sigur.

Bineînțeles ca totul era sigur,merg la control chiar peste o săptămâna dar,prefer sa nu bag asta in discuție indiferent ca o sa îmi creasca burta.
Momentan e doar problema mea și a lui Tom,restul o sa vadă la momentul potrivit.
Cu greu au trecut și restul orelor reușind,insfarsit,sa ajung acasa.

A trecut aproape o lună de când nu am mai postat un capitol și tin sa Menționez ca o sa mai am o pauza destul de lunga între capitolul asta și următorul. Săptămâna viitoare e ultima săptămâna din modul iar toți profesorii sau decis sa ne dea teste și sa ne asculte. Cel mai probabil voi posta peste doua săptămâni următoarea parte❤️

Nu ești în stare să iubeștiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum