Debara

242 20 10
                                    

Cumva,oarecum,eram dezamăgită de mine că m-am băgat in jocul lui dar în același timp nu regret.
E un sentiment ciudat sa fi îndrăgostită pana peste cap de el dar in același timp sa te simți folosită.
Cred că sentimentul ăla de a fi "folosit" se trage din faptul că arunca vorbele fără să-i pese iar altădată te alintă non-stop.
Pentru mine e o persoană destul de complicată căruia nu-i poți vedea comportamentul din prima,are mereu ceva de ascuns,mare parte din timp e stresat iar la nervi se comportă urât ca în secunda doi face orice numai să îl "ierți".
Nu suntem de mult timp impreuna și se întâmplă o grămadă de tâmpenii între noi doi ca apoi sa ne împăcăm prefăcându-ne că nu s-a întâmplat nimic.
Stând în mașina pe bancheta din spate,cu capul pe umărul lui Tom mă gândeam dacă fac greșit că îl iert sau dacă am să regret asta.
Știu că relația asta nu o să țină până la finalul vieții pentru că sigur își va găsii altă fată mai bună ca mine  dar măcar mi-aș dorii sa nu se termine rău adică măcar să construim niște amintire frumoase pe care să le țin minte toată viața.
Când am ajuns la ei,Tom îmi propusese sa mă mut lacolo pentru a fi impreuna mereu,nu stiu dacă am făcut alegerea proasta dar am acceptat.
Totuși puteam sa stam și așa dar el pentru ca avem casele față în față dar a vrut neapărat să dorm cu el,sa fiu mai aproape de el.

Nu prea le știam casa în exactitate dar pana la urmă mi-a arătat fiecare cameră în parte,una singură nu,era încuiată.
Mi-a zis ca acolo e un fel de debara cu chestii stricate de care nimeni nu mai are nevoie și de asta e încuiat acolo.
Se enervase puțin pe mine cand insistam să descuie așa că nu am mai zis nimic pentru că îmi era puțin frica de el și cine știe ce mai face.
O parte bună era că o aveam pe Lavinia in fiecare zi lângă mine și puteam vorbii încontinuu.
Seara am decis să fac lucrul care mă relaxează enorm,adică un duș.
Aveam o oră de când eram în apa fierbinte a căzii,era momentul meu să stau singură în gândurile mele cât Tom dormea.

Totuși mi-a rămas ceva tipărit in minte,ușa încuiată,voiam sa văd neaparat ce e in ea,când mă aplecasem să mă uit pe gaura cheii era înfundată deci nu era o simplă debara,era mai mult.
Mă gândesc ca gemenii tin ceva acolo,tin ceva ce eu nu trebuie sa văd,poate nici Lavinia nu trebuie să vadă,dar dacă ea știe?
Știam ca cel mai simplu lucru era sa o conving pe Lavinia să-mi zică ce e acolo,ea nu poate ține un secret și sigur știe.
Ies din cadă,mă îmbrac,încerc sa nu-l îl trezesc pe Tom,Bill dormea și el pe canapea iar acum era ocazia mea să fac interogatoriu cu iubita lui.
Intru și o văd cum sta pe telefon,ma trântesc in pat și îl i-au din mână.

L:ce faci? E telefonul meu!
A:ho,vreau și eu sa te întreb ceva
L:zi
A:pai este o camera încuiată unde cică e o debara,dar simt ca ma minte,stii cumva ce e acolo?
L:aaa,is niște scaune,niște chitări rupte,cutii
A:pai și Tom de ce nu ma lăsat sa intru acolo?
L:am,pai,cred ca sunt cioburi pe jos?
A:cioburi?
L:da,de la sticle,aveau niște sticle de sticlă și au căzut,s-au spart și nu cred ca le-au mai strâns
A:mhm,sigur nu mă minți?
L:de ce aș face-o?
A:pai simt ca tu și el ma mințit și ca e altceva acolo
L:bai fata,e o simpla debara
A:dacă tu zici,atunci te las

Am plecat din cameră ca să mă duc înapoi la mine. Sentimentul de a fi mințită nu a dispărut iar atunci când mâine băieții se vor duce la repetiții iar Lavinia la mama ei am ocazia sa caut cheia sau sa deschid cumva usa.

Pfoai,am 4 capitole scrise și abia aștept sa le postez😭.
Povestea de acuma o sa fie mai cu suspans și e neprevizibil tot:))).

Nu ești în stare să iubeștiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum