criminal hearts

Planul-partea I

*Marta pov*

Ma trezesc cu durerile imense, nu le-am mai băgat în seama după ce am văzut-o pe Sara moarta lângă mine,. M-am uitat după Samantha era după canapea, încă mai avea puls, asa ca am sunat la salvare. Aceasta a venit repede.

-Se pare ca atacatorul a avut cel mai mare drag de tine!
-Nu prea cred, pe mine m-a bătut doar ca să se ocupe de ceilalți, iar de mine probabil a uitat. În fine, nu asta contează acum! Sam o sa fie bine?
- E prea devreme sa ne dam cu părerea, vom vedea la spital..

Ajungem la spital în câteva clipe.
Eu eram în sala de așteptare cu sufletul la gura și ma gândeam unde erau băieți.
Din salonul unde era internata Sam, iese un medic:

-Domnișoara este im stare stabila, dar sunt șanse sa între în comă.
-Sa speram ca nu!
-Speranța moare ultima într-adevăr, dar nu ne putem baza pe ea.
-O pot vedea?
-Sigur!

Era intubată, ma uitam cu durere la ea, și ii simțeam durerea pentru moartea surorii ei.

-hei, *suspinat* dacă ma auzi, vreau sa iti spun ca te iubesc! Ești prietena mea preferata, adevarata și cea mai frumoasa. Dacă nu erai tu, eu acum nu puteam fi împreună cu Bill, chiar dacă nu știu unde este *suspinat* Când vei ieșii de aici, primul lucru pe care îl facem, este sa ii cautam pe băieți, apoi pe Maya si sa scăpăm pentru tot restul vieții de ea!

Samantha îmi strânge mana și se întoarce cu capul la mine. Da din cap ca "da", în acel moment intra un medic în salon.

-E timpul sa plecați domnișoară, avem treaba!
-Dar s-a trezit, m-a strâns de mana!
-Nu asa funcționează sistemul, se trezește și gata! Trebuie sa ii mai facem câteva analize, poimâine cel târziu, dacă totul e bine, o putem elibera! În aceste 2-3 zile, se pot întâmpla multe, rele și bune, asa ca nu putem risca!
-Înțeleg, la revedere!
-La revedere!

Pe strada, cu ochii în lacrimi ma ciocnesc de cineva.

-îmi pare rău, nu te-am văzut! Zic eu stergandu-mi lacrimile.
-stai liniștită, trebuie sa îl găsim pe Tom!
-Bill?!
-In carne și oase! Eu am reușit sa evadez. Ma legasera și când mi-a adus mâncarea a uitat tacâmurile acolo, eu am luat cuțitul și am reușit sa tai frânghia. Ușa nu era încuiată asa ca nu au fost probleme.
-Hai sa mergem, dar Gustav și Georg?
-Pe ei i-a lăsat sa plece, au spus ca ei 2 sunt inutili... auzi tu.
-Poate sunt "inutili" in planul lor, dar nu și în al nostru!