Învață-mă despre iubire

Capitolul 1 "Schimbări"

Capitolul 1:
"Schimbări"

Chiar este viața asemenea unui film? Fiecare joacă un rol prestabilit, având viitorul rezervat, scris, ca mai apoi, când luminile se sting, viața reală să lovească din plin? Suntem noi doar niște actori involuntari, fără voință propie, controlați de altcineva? Privind în jurul meu, fiecare a început deja să-și trăiască propiul scenatriu, propia viată demnă de un film. Lumea mea în schimb, mica mea lume liniștită, se rotește în jurul unei drame plictisitore, a unui clișeeu, în care fata ce muncește din greu pentru a-și construi un viitor al ei se lasă călcată în picioare la tot pasul. Și ce dacă scenariul meu nu prevede participarea la lucruri specifice liceenilor, precum petreceri, droguri și chiuluri în masă? Ce dacă nu tuturor ne-a fost scris să ne găsim prințul fermecat, băiatul acela perfect care să fie mereu lânga noi la bine și la greu. Oricum, oare mai există măcar iubire în zilele noastre? Chiar mai stă cineva cu tine dacă nu are un anumit interes?  Mă îndoiesc profund de asta.

Gândurile mele sunt întrerupte de zgomotul asurzitor al clopoțelul, de care nu mi-a fost dor pe timpul vacanței de vară, ce tocmai a luat sfârșit. Astăzi este începutul unui nou an în care îmi voi impune să învăț și mai mult, să îmi depășesc limitele. Dar oare asta e ceea ce vreu eu? Să învăț și mai mult? Să-mi pierd iar zilele și nopțile printre litere și cifre?

Un lucru știu totuși destul de clar, sunt o persoană visătoare şi așa voi fi mereu, indiferent de cât de neagră și dură ar fi realitatea. E ca și cum aș trăi o viață complet paralelă în mintea mea, e ca și cum aș depăși limitele impuse de scenaristul meu și mi-aș permite în sfârșit să fiu eu și să visez. Să-mi pot creiona propia lume, așa cum o văd eu și cum consider că ar trebui sa fie: nu o lume perfectă, ci una corectă, una în care pot fi și eu măcar o singură dată în centrul unei povești, să fiu eu cea a cărei fapte și gânduri țin oamenii cu sufletul la gură, asemeni eroinelor din cărțiile mele mult iubite. Dar de ce aș merita eu, o fată profund banală, ce pune totul la suflet și nu iertă pe absolut nimeni nici pentru cea mai mică greșeală, să fiu în centrul poveștii? Resping aproape pe oricine încearcă să se apropie vreun pic de mine, de aceea nu sunt tocmai înconjurată de prieteni, de oameni, dar cine are nevoie de ei? Prefer singurătatea. Să te inconjori de singurătate nu este sănătos ne este spus mereu. De ce nu? Totul devine atât de ușor...

În graba mea spre clasă lovesc pe cineva si mă împiedic, foile din mâna mea zburând şi împrăştiându-se pe podeaua, proaspăt spălată cu o soluție ce îmi irită nările, a coridorul. Îmi ridic privirea și dau de căpitanul echipei de fotbal. Un băiat rece, cu ochii goi și negrii. Pielea lui albă în contrast cu ochii și părul de abanos îmi provoacă dorința de a-i face un portret în tuș.

- Ai grijă pe unde mergi! îmi spune indiferent şi pleacă, călcând în picioare foile împrăștiate pe tot holul, care reprezentau caietele și notițele mele.

Îmi dau aproape involuntar ochii peste cap într-un gest copilăresc și mă aplec pentru a-mi strânge materialele. În scenariul din mintea mea el s-ar fi oprit și m-ar fi ajutat să culeg totul de pe podea, dar asta este viața reală, iar aici sunt pe cont propiu, numai eu cu mine și nu trebuie să am încredere în nimei.

De ce aș avea nevoie de așa ceva în viața mea, de asemenea oameni?  aud o voce slabă în mintea mea, strigând în încercarea de a mă readuce cu picioarele pe pământ. Cu oameni ca el, prefer cărțile. 

Ești o tocilară aud zilnic din partea tuturor. Ar trebui să mă afecteze sau ar trebui șă încetez a da ascultare tuturor oameniilor fără viitor din acest liceu?

Poate că mie nu mi-a fost scris să fiu fericită printre oameni. Laylei Deven chiar îi este frică de oameni. Poate că îmi este, dar măcar am sufletul și conștiința împăcate cu mine când pun capul pe pernă. Ceva complet neadevărat, desigur, ținând cont că niciodată nu sunt mulțumită de mine însămi, dar presupun că e o minciună destul de frumoasă pe care să mi-o spun.