Capitolul 6

8.9K 545 21
                                    

Mă uit cu multă atenție în ochii lui pentru a încerca să citesc ceva în acele oceane care, spre dezamăgirea mea, nu exprimă chiar nimic.

-Nu ai de ce!admit. Dar totuși pari a fi!îi țip în fața. Dar ști ceva, nu îmi pasa! La revedere! îi spun intorcandu-ma în direcția opusa lui, simtindu-l cum clocotește de nervi pe la spatele meu.

-La revedere! spune și furia se citea perfect în glasul lui.

Trece pe lângă mine ca o furtună și îl privesc indepartandu-se până iese din raza mea vizuală.

Nu înțeleg care e problema lui Adam ca ies cu Max! Dacă el chiar ar vrea sa mă ajute, ar vrea sa fiu și fericita! Dar de ce ar vrea el sa fii tu fericita? Îl doare pe el în cot de tine! Cred ca ai dreptate...

Ajung acasă într-un timp relativ scurt și mă trântesc în pat, urlând îi perna. Aproape am și uitat de întâlnirea mea cu Max, sau mă rog ce o fi asta.

Mă ridic bosumflată din pat și deschid fără vlaga dulapul. Realizezi de când astepti sa ieși cu Max nu-i asa? Nu-l poți lasă pe Adam sa iti strice momentul așa ca sterge-l pentru moment din capul tău și gândește-te cu ce o sa te îmbraci ca nu cred ca vrei sa te duci îmbrăcată în pijamale.

După un dus relativ scurt decid sa mă îmbrac într-o rochie inflorata de vara, de culoare fuxia, florile fiind negre, niște sandale de piele neagra și un plic ce se asorteza foarte bine cu pantofii.
La machiaj nu am exagerat foarte tare, mi-am aplicat doar puțin rimel, un tuș și un ruj de culoarea piersicii.

Cred ca sunt aproape gata, mai trebuie doar sa văd ce fac cu părul. Decid sa îl las liber pe spate și în următoarea secundă soneria se aude și acum chiar îmi pare rău că mama a plecat în Dubai acum ceva timp și nu poate sa îi deschidă.

Cobor în viteza scările și deschid ușa principala și înghit în sec. Max era îmbrăcat într-o cămașă alba, imaculata și niște blugi negri și arăta mortal de bine.

-Arăți superb! spune și îl pot vedea înghițind în sec.

-Mulțumesc!spun rosind puțin. Și tu arăți foarte drăguț!spun aruncandu-i un zâmbet timid.

-Ești foarte drăguță când roșești! mă complimentează el și eu roșesc și mai rău.

-Mergem?încerc sa schimb subiectul.

-Sigur!spune el și îmi întinde mâna...

Hey....Sorry ! Știu ca nu am mai pus next de ceva timp ;)

Ms ca îmi citiți cartea și scuze pt. greseliile gramaticale :/


Învață-mă despre iubireUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum