Capitolul 3 "Iubita mea"

12.1K 615 41
                                    

Cu pași mici ajung în fața ușii, apuc cleanța și îl las să intre. Adam, cu o atitudine degajata, specifica lui, îmi întinde una dintre cafelele ce îi ocupau ambele brațe, apoi intra, trântind ușa în urma lui.

Îi fac semn sa mă urmeze, pana ajungem în dreptul camerei mele. Mă așez pe unul dintre scaune libere de la birou, așteptând ca Adam sa se așeze lângă mine.

În schimb acesta se arunca în mijlocul patului, abandonând cafeaua lui pe noptieră.

-Dacă voiai sa dormi, puteai face asta și acasă! îl atac eu.

-Ești cam vorbăreață! Unde a dispărut tăcuta tocilară a școlii?

-S-a dus naiba odată cu bunul tău simt!

-Cuvinte mari pentru o fata așa mica! Nu ști ca nu este frumos ca vorbești urat?

Arogant. Omul din fața mea emite doar aroganta și nesimțire.

-Vrei sa mai facem proiectul ăla azi, sau ai venit doar sa îți bați joc de mine?

-Ți se pare ca îmi bat joc de tine?

-Da!

-Nu o fac!

-Nu se prea vede!

Deja mă simt amețită. Mă străpunge cu privirea lui albastră până în adâncul sufletului.

În următoarea ora ne ocupam de proiectul la engleza. Îl termin de caligrafiat, iar Adam oftează profund în spatele meu.

-S-a întâmplat ceva?

Dar de ce te interesează pe tine dacă îl preocupa ceva? Ești așa idioata câteodată.

-Sincer? Da! În ritmul acesta cred ca voi rămâne repetent la matematica, fizica și chimie! Nu pot înțelege limba pe care o vorbește domul Weremark.

Domul Weremark este directorul și profesor de fizica în școala noastră. Un bătrânel care nu prea își mai da interesul pentru învățătura noastă.

-Te pot ajuta, dacă vrei!

Ce tocmai am spus? Idioata, idioata, idioata.

Își ia privirea din pământ și o fixează în ochii mei. Pare surprins de vorbele mele. Dar a naiba să fiu că și pe mine m-au surprins propriile cuvinte.

-Ai face tu asta pentru mine?

-Cu o condiție!

-Nu se putea fără una, nu-i așa? Te ascult!

-Tu și grupul tău de prieteni să nu vă mai luați de mine!

Își ridică amuzat o sprânceană și îmi aruncă un zâmbet atogant. Doamne ce frumos e! Chiar am zis asta?

-Layla, dacă promit că îi țin departe de tine, ai de gând sa mă meditezi?

Gândirea mea logica s-a blocat cu totul când a auzit numele meu ce i-a scăpat printre buzele lui rozalii.

-Ăsta e târgul!

-Atunci avem o înțelegere, Layla!

-Avem, Adam!

-Îți voi spune Ayla!

-De ce?

-Pentru ca ești frumoasa!

Poftim? Am auzit eu bine?

-Mersi, cred!

-Dar iti ascunzi frumusețea după un sac de cartofi! spune, gesticulând spre hainele mele.

-Sunt comode!

-Dar urâte!

-Și ce propui?

-O schimbare de look!

-Poftim? Repetă!

-O schimbare de look! zice ceva mai rar și puțin ironic.

Se ridica, apoi se îndreaptă hotărât către dressing-ul meu.

-Cine ti-a dat voie sa intri în dressing-ul meu?

-Tu!

-Ba nu!

-Ba da!

-Ba nu!

-Ba da!

-Te comporți ca un copil de cinci ani!

-Atunci semănăm!

După ce l-am lăsat pe Adam să îmi răstoarne dulapul cu susul în jos, acesta mi-a întins câteva haine, primite acum mult timp de la mama. Genul de haine în care nu m-as duce niciodată la școală!

-Adam, e prea mult!

-Nu e, e perfect! Mâine dimineață de duc la liceu! Sa fi gata lasă 7 jumătate. Te vreau îmbrăcată așa plus bucle și machiaj, înțeles?

-Și dacă nu vreu?

Rade.

-Vrei sa nu te mai batjocorească până și femeia de serviciu?

-Pardon!

-Vrei?

-Ești un nesuferit! Cum naiba iți primiți sa spui așa ceva!

-Răspunde la întrebare. Acum!

-Da! Normal că vreu!

-Atunci fi fetiță cuminte și ascultă la mine!

Sunt cu adevărat o cretina. M-am aranjat întocmai cu instrucțiunile date de Adam și acum îl aștept. Un zgomot de motor turat mă scoate din visare și îl văd pe Adam intr-o mașină neagra.

Drumul pana la școală îl facem în tăcere, nimeni nefiind dispus ca pornească o conversație.

-Și care e planul? întreb, când parchează mașină în fata liceului.

-Ești iubita mea!

-Sunt ce?

Nu îmi răspunde, doar se ridica și mă trage după el afară din mașină! Degetele lui mari se pierd printre ale mele.

Şoc! Asta e tot ce pot vedea în privirile tuturor! De nicăieri, apare Ellisa, care îmi arunca o privire demna să mă arunca în pământ!

-Dacă cineva va mai avea tupeu să se ia de iubita mea, veți avea probleme mari cu mine!

Hey! Ştiu, capitolul ăsta e scurt, dar totuși Layla a avut parte de o zi de...neuitat.

La media e Layla

P.s: Scuze pt. greseliile gramaticale, cartea este în editare ^-^

Învață-mă despre iubireUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum