Învață-mă despre iubire

Capitolul 8

Totul în jurul meu este perfect. O muzica lenta se aude pe fundal și toți oamenii prezenți la bal dansează într-un dans infinit. Totul pare perfect pentru toți ceilalți în afară de mine. Eu sunt singură aici și un fior îmi străbate sirea spinării. Toată lumea şuşoteşte fel de fel de minciuni despre mine, dar le ignor, așa cum fac mereu. O pereche de ochii albastrii îmi atrag privirea și observ ca posesorul lor este în aceiaș situație ca și mine. Dintr-o data muzica se oprește, totul intepeneste, iar posesorul ochiilor maritimi se apropie cu pași mici și lenți de mine. Încep sa îi pot distinge ușor ușor culoarea parului, ea fiind de un auriu ca razele soarelui. Ochii lui se fac complet roșii, iar el vine cu o viteza amețitoare spre mine.

-Te iubesc!sopteste și totul în jurul meu se face negru.

Alarma telefonului meu se face auzită și oftez ușurată când realizez ca mă aflu în camera mea. Broboane de transpirație îmi acoperă piele și simt nevoia sa le șterg pentru a nu mă sufoca.

Le șterg rapid și aștept ca respirația mea sa se mai domolească. A fost un vis incredibil de real. Încă nu îmi pot reveni din soc. Oare cine era defapt posesorul ochilor fermecați?

Las toate gandurile de-o parte si îmi fac rutina de dimineață, făcând un dus cu apa aproape glaciara pentru a mă relaxa. Arunc pe mine o fusta de piele pana la genunchi și o ie alba destul de subțire și le asortez cu niște botine negre. Îmi aplic un ruj roșu aprins pe buze ,iar apoi îmi dau cu tuș pentru a-mi alungi ochii și cu un rimel negru.

Mă uit în oglinda și aproape îmi dau o palmă mintala când observ ca parul meu arata mai rău decât un cuib de ciori. Îl îndrept și îl las sa curgă pe umeri.

Iau mașină din garaj și aproape fac accident din cauza vitezei pana la școală.

Intru în liceu si toți se holbează la mine cu niște ochii cât cepele. Îmi vine sa tip la ei ca nu au viața socială și altele, dar chiar nu are rost. Un lucru am învățat foarte bine despre liceu și acela este ca majoritatea oamenilor de aici sunt bătuți în cap.

Mă îndrept spre dulapul meu și îmi scot cărțile pentru ora următoare. Presimt ca va fi o zi îngrozitor de lunga...

-Bună dimineața! spun Max și Adam în același timp, apoi își arunca priviri ucigătoare.

Ce pot spune, băieții tot băieți rămân. Oricum am realizat ca pana la urma nici ei nu sunt chiar așa de inteligenți pe cât par.

-Bună și vouă! le întrerup contactul vizual.

-Ce curs ai Layla? mă intreaba Max foarte încordat și mă trage lângă el.

-Matematica!răspund scurt. Tu?

-Eu am istorie! Ne vedem în pauza de prânz? mă întreabă și eu încuviințez.

-Tu ce ora ai, Adam? spun observând ca se holbează la mine într-un mod deloc subtil.

-Adam? Mai ești aici ,cu noi?spune Max enervat la culme pentru ca se holba la mine.

-35!țipă el și eu mă uita cu ochii cât cepele la el

-Ce?spun începând sa rad.Te-am întrebat ce ora ai ,nu răspunsul la o ecuație!

-Matematica! răspunde într-un final.

-Și eu am tot matematica așa ca dacă nu vrei sa întârziem ar trebui sa mergem!

APARE GELOZIA .....MAX VS. ADAM
MS PT. VOTURI ȘI COMM-URI ;)
Kiss :*