Orlov

Capitol 3.

Dimineata m-am trezit cu cearcane foarte mari,ma tot gandeam unde se afla adevarul.Am coborat sa iau micul de jun,iar mama statea pe salteaua de langa living cu cafeaua in mana,picior peste picior iar coltul mainii stangiiera lipit de genunchiul piciorului stang.Ochii ei era neclintiti,se uitau foarte adanc,irisul ei caprui parca cauta ceva iar pupila cea neagra nici nu se observa in ochii ei pentru ca e greu sa-i deosebesti culorile irisului si a pupilei.La mine se observa foarte bine pentru ca am ochi albastrii.Speriata,m-am raportat spre ea,relevand cu tonul meu subtire:

-Mama,te simti bine?

Si-a indreptat chipul spre mine cu gura usor deschisa si ochii mari blanzi,indreptandu-si picioarele si luand o gura de cafea.

-Ma simt bine,Ally,hai aici!

-Mai esti suparata pe mine? <i-am spus cu jumat' de gura si foarte optimista>

-Nici n-am fost,Ally! Numai ca..

-Numai ca ce?

Ceva e neinregula cu mine,vad asta in ochii mamei.Oare lumea avea dreptate spunandu-mi "ciudata"?

-Ally,esti infipta intr-o lume a ta ce lumea reala nu o vede.

Nu prea am inteles ceea ce voia sa spuna,dar totusi ma uitam la ea de parca intelegeam ce voia sa zica prin ochii ei in care imi oglindeam chipul meu.

-Stiu ca sunt ciudata,si nimeni nu vorbeste cu mine,dar mie imi place cum sunt,te rog!

-Ally draga! Eu te-am crescut,te cunosc cel mai bine,dar nu vreau sa devi ca..

-Ca cine?

-E o poveste lunga.A oftat apoi si-a lasat capul in jos de parca s-ar simtii vinovata.

-Mama,simt ca-mi ascunzi ceva grav,legat de mine! Spune-mi! am ridicat intr-un fel tonul pentru a o convinge pe mama sa-mi spuna!

-Exista.. adica a existat cu mult timp in urma un baiat care avea acelasi comportament ca al tau,nu-l interesa ce spunea lumea despre el,dar mereu cotrobaia in case parasite si umbla in locuri unde oamenilor le este frica sa mearga.Stiu ca nu faci asa,dar parca ai o legatusa stransa intre natura si mister.Esti o enigma pentru toti,deaceea spun toti ca esti ciudata,dar pentru mine nu esti,daca te-ar cunoaste cineva nu te-ar numi asa.

-Si ce s-a intamplat cu acel baiat?

-A murit! <mi-a spus cu o lacrima in ochi de parca era cineva important in viata ei acel baietas>A murit cand avea 15 ani,s-a dus in padure sa se plimb si nu s-a mai intors.

-Tu chiar crezi ca as pleca de acasa si sa te las singura? Si asa tata te-a parasit si a plecat cu alta..

-Nu a fost chiar asa.

-Cum adica?Stai! Nu.. ! Tu ma minti?

A sunat cineva la usa,era taxiul;a venit dupa mama sa o duca la serviciu.Si-a luat geanta si a plecat degraba pe usa.Am ramas nemiscata parca cineva mi-a aruncat un obsidian in mine,parca sunt un amur care a fost omorat de un luxen.Plina de prostii in cap,m-am dus in livada sa ma calmez,dar nu puteam. M-am asezat in sezut si rezemata de un copac luandu-mi genunchii in brate si barbia ascunsa intre antebrate. M tot gandeam,ma suprapuneam mintea,imi simteam totul greu pe mine desi aveam o pereche de pantaloni scurti pe mine si un tricou larg rosu.

M-am ridicat si ma plimbam prin mica padurice din celalat capat al satului.Oare acesta a fost padurea unde a murit baiatul acela? Am gasit un izvor unde langa ea se afla o bancuta,m-am asezat pe ea, era umeda si verde,dar nu ma interesa,gandul meu era preocupat cu altceva,Cu ganduri incurcate impletite cu intrebari,mii de intrebari fara raspunsuri. In spatele meu era acelasi baiat pe care l-am vazut l cor.

-Ce faci,Ally? De ce esti singura?

-Tu ce cauti aici? Ma urmaresti? Ce vrei? <I-am ridicat un ton foarte agresiv>

-Waw! Stai! Ce-i cu tine?

-Nici macar nu-ti stiu numele,esti amabil ca vrei sa-mi dai puloverul tau si cel mai ciudat,imi stii numele!

-Pai toate lumea te cunoaste!

Nu stiam la ce se refera,ce lume? Mama si el e lumea?

-E o poveste lunga. <a oftat si s-a asezat langa mine pe banca.Se auzea numai cantecul izvorului ce picura in baltuta>

-Asta a zis si mama.

-Serios? <si-a aruncat privirea spre mine?

-Da! Mi-a povestit de un baiat ce a disparut in locul ista de mult...

-Da, oamenilor le este frica sa vina aici.

-Dar tot nu-ti stiu numele.

-Justin.

- OK.