Capitolul 6.

63 6 0
                                    

Stateam in pat,plictisita,stiam ca daca il mai intreb ceva n-are sa-mi raspunda,dar nu-mi oboseam gura pentru justificari absurde.Aveam impresia ca mama stia despre tot ce se inmplase la fel si Justin si n-au vrut sa-mi spuna nimic,de ce? Sunt chiar atat de tembela sa nu inteleg o situatie mai complicata? Minciunile spuse din gura lor acopereau foarte tare adevarul si mi-era greu sa-l gasesc.

Justin se tot plimba prin prin camera mea,se citea pe fata lui perfecta plictiseala suprema.Trecuse o ora si 25 de minute si eram tacuti,n-am vorbit absolut nimic.

Am venit langa mine,s-a asezat pe jumatate de fasier pe marginea patului luandu-mi mana dreapta strangandu-ma si cu privirea orientata spre cerseaf imi vorbea:

-Ally,trebuie sa fi atenta! <si-a aruncat privirea catre mine cu ochii lui stralucitori albastrii care ma emotionau> Suntem in pericol. Mare pericol.Si te rog,ascult-o pe mama ta ca stie ce zice.Ar innebuni daca te-ar pierde si pe tine.

-Cum adica si pe mine? Cine a mai murit?

-Ziceam si eu..

-Spune-mi ce stii.Promit ca nu voi spune nimanui.

-Tu ti-ai pierdut memoria din cauza tamsusilor.

-Tamsus? Ce-i aia?

-Intunericul,sunt in stare de orice. <imi spunea cu vocea lui fricoasa,se vedea ca ii era teama>

Am inceput sa rad,aceste lucruri se intamplau in vise si filme.

-Ista-i adevarul.

-Cine sunt tamsusii?

-Opusul baltasilor!

-Ce-i un baltas?

-Tu chiar nu-ti amintesti nimic,nu?

-Nu...

-Andrew era fratele tau.Nu-ti amintesti de el? Aveai 11 ani...

Vocea mea s-a oprit total,tremuram toata,nu-mi stapaneam emotiile,sunt prea agitata.

-Cum adica fratele meu? Tu-ti bati joc de mine?

-Nu!

-La fel esti ca mama! Mama m-a crescut numai in minciuni.

-A facut-o pentru a te proteja.Tine mult la tine.

-Si tata?

-Tatal tau s-a sacrificat sa-si salveze fiul,au murit amandoi.Andrew a incalcat o regula importanta,iar parintii tai au tras foarte mult.

-Deaceea l-ai facut dobitoc?

-Da,deasta!

-Ce regula a incalcat?

-S-a indragostit de o fiinta umana,o chema Sarah.

-Pai si ce-i asa de rau?

-Sarah e om,el era baltas.Tamsusii au omorat-o pe Sarah,iar Andrew era distrus cand a aflat.A vrut sa se razbune,s-a dus in padure si i-a amenintat.Eu si tatal tau am ajuns prea tarziu,Andrew se lupta cu 4 tamsusi,nu facea fata.A fost o lupta cruda.Doi dintre tamsusi au murit la fel si 2 baltasi,Andrew si tatal tau.Ceilalti doi tamsusi s-au indreptat,pe mine m-au lasat in pace.Aveam 15 ani,puteau sa ma omoare dar n-au facut-o pentru ca aveam orlovul la mine.

-ORLOV? Ce-i aia?

-un simbol... punctul slab al tamsusilor.Mama ta l-a ascuns foarte bine.

-Cum mi-am pierdut memoria?

-L-ai vazut pe tatal tau si pe fratele tau morti si ai tipat.Ai llesinat iar la spital te-ai trezit fara sa-ti aduci aminte nimic.Mama ta s-a consumat mult,plangea mereu iar eu am hotorat sa plec departe.

OrlovUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum