Still us

Capitolul 2 # Viktor

,,Copiii au nevoie de dragoste,
mai ales atunci când nu o merită”
Harold S. Hulbert 

Viața a ales pentru mine, dar nu-mi pare rău că merg pe acest drum. Când îmi zăresc comorile alături de mine, trăind și crescând sub ochii mei, nu la mile depărtare, sunt sigur că trebuie să trec mai des pe la biserică și pe la Miles. Miles Damerson fiind omul care ne-a alipit destinele, al meu și al Zulayei.

De altfel, după primul contact, eu și Zully ne mândrim cu un fel de aprindere de la sine, a dorinței de a fi unul în preajma celuilalt. Ceva simplu, precum o pocnire din degete sau o batere din palme, iar lumina pe senzor se aprinde și dezvăluie totul în jur. La fel și noi, doar stând unul lângă altul, radiem mai puternic.

        Mă bucur nespus de perioada mișto și activă, cea în care am înfruntat împreună o grămadă de obstacole. Avem un brio bifat acolo, foarte sexy și săltăreț. Cam imităm racii, care după un pas în față și doi aiurea, la un moment dat, amețiți, ne ciocnim din nou unul de altul. Dar, atunci când nu cunoști finalitatea, te temi să parcurgi poteca pe care trebuie să treci. Iar

,,Sarcina ta nu e să vânezi dragostea,

ci să cercetezi și să găsești toate barierele dinăuntrul tău

pe care le-ai construit împotriva ei.”*

          Lorelai Milena Perkins, alintată Lole, este cea care a întărit legătura dintre mine și mama ei, una pusă cumva mereu pe relantiu. Totuși, sunt călit acum și continui să perseverez.

În schimb, mă tem că Vayne are adesea dreptate. Încă de pe la paisprezece ani spune despre creierul său că este incredibil de vivace și inteligent. Asta pentru că nu poate accepta dulcegăriile amoroase și că îl ajută să obțină cele mai spontane și bune partide. Sfatul său pentru oricare tip e să țină pasul cu el, să nu-și arunce celulele cenușii în capcana iubirii, care le va face roz bon-bon sau fierte precum creveții. Dar, uitați-vă la el! Wow! Buretele miraculos pentru șters memoria există!

       Când observ cum se comportă cît timp e în preajma lui Dhalli, știu că își încalcă pentru ea cea mai afurisită regulă a sa. De vreo doisprezece ani buni o ține în solouri fără repetiții, însă tocmai s-a oprit ca să fie condus ca de o baghetă magică. Mai nou cântă și el cum i se dictează, deci și prin urmare, special pentru asta, mi-am cumpărat dopuri de urechi de ultimă generație. Doar e vorba de afonul de Vayne.

         Într-adevăr, știu multe despre femei de la mama, pe lângă cele acumulate de unul singur. Una dintre ele ar fi să mă comport întotdeauna cu iubita mea, precum o fac la prima întâlnire. Și așa am făcut, doar că de la sfat până la practică, între timp s-au format vreo cinci constelații și alte cinci găuri negre în spațiu. Ce să-i faci? Și melcii merită o șansă.

        Pe lângă asta, Miles, nu mai e printre noi, iar el e sfântul care a realizat într-o zi de toamnă ploioasă, prima noastră ,,interscanare reciprocă”. Știți voi, momentul acela când în raza ochilor unui mascul se profilează o apariție nouă, feminină, apoi are dezlegare la hormoni și realizează profilul mai mult fizic, al acesteia.

        Ochi cristalini precum cerul cel mai senin și un zvâc misterios de blondă. Așa o văd pe Zulaya mea. E ceva care te face curios, îți dă toate ideile peste cap, căci de fapt nu primești mai nimic. Pudică de când o cunosc, doar când e constrânsă rău renunță la sutiene, bluze lălâi sau la pantaloni. Ce-i drept, muffinul o obligă de cele mai multe ori, iar pentru asta totul e un chin. Pentru amândoi.

        Firește, ca în urmă cu cei câțiva ani, mă interesează cum se comportă, ce gândește, ce face de obicei, detalii super interesante pentru mine și mult prea plictisitoare pentru cei ca Vayne. Slavă Domnului! Trebuie să spun cu voce și să mulțumesc karmei pentru favoare.