Blacklist

Capitolul 3 La restaurant

- Bună dimineața frumoaso!! Sper că m-ai visat azi noapte.

-Scuze,greșala mea,nu trebuia să îți trimit ție mesajul ăsta.

-Pe cine mint? Vreau doar să îmi răspunzi. Să vorbești cu mine. De ce mă ingnori? Cât o sa mă pedepsești așa? Chiar nu ai milă de mine? Credeam că între noi e ceva ...și încă mai cred...

Ar fii un adevărat coșmar să îl visez pe Cristopher. Un chin pentru suflet.

Nici bine nu mă trezesc de dimineață că mesajele amuzante, plictisitoare chiar ,a le lui Cristopher, erau de a dreptul o rușine. Sau mai bine zis disperate. Tăcerea mea ar fi trebuit până acum sa îi spună totul. Dar îi cam place să facă pe insistentul cu mine.
Să vedem cât îi merge. Are minte cât o semință de susan,sau are minte cât un grăunte de muștar? Cred că e de dimensiunea unu fir de nisip la cat îl duce capul să creadă că aș da curs unei conversații deja eșuate.
Închid telefonul de cum văd mesajele caraghioase care mă făceau să râd cu spume la gură și mă îndrept spre camera lui Lili.

-Care-i treaba colega? Te-ai trezit? O întreb eu văzând-o îmbrăcată, aranjată. Stătea pe marginea patului cu telefonul in mână.

-Da,clar fată. Trebuie să ajung la scârbitul de examen dacă vreau sa ajung veterinar. Doar mă știi pe mine,iubesc animalele,nu și examenele. Îmi explică ea ridicându-se in picioare. Se vedea ca are emoții.

-Păi asta e un lucru bun, nu? Înveți cum sa salvezi viața animalelor. Doar tu iubești mult animalele.

- Nu e chiar așa ușor,e multă teorie care nu se prea aplică în realitate. Eu le iubesc,doar că ele nu prea par sa își iubească viața lor. Atât de fragilă. Zilele trecute,eram în practică și a venit un stăpân cu motanul care ce să vezi, era aproape desfigurat după o bătaie ca-n filme între viață și moarte cu alt motan.

-Dar pentru ce s-au luptat ca tiranii?

-Pentru o mâță plouată,care n-a mai avut 9 vieți, că a fost călcată de mașină, o jumătate de oră mai târziu.

-Nu a meritat osteneala. Bine că a ajuns pe mâini bune.

-Cum sa nu ,mi-a fost așa milă de el, mi-a zis stăpânul lui ca stătea cocoțat in copac , zgribulit și meuna,dar când am aflat motivul,l-am certat de numai. Hai că eu te-am lăsat. Urează-mi baftă.

-Da,fată,îți țin pumnii. Mă pregătesc și eu de muncă. Good luck.

-Îți sună telefonul cam des în ultima vreme, nu crezi? Mă tachinează Lili.

-Da, ce să zic...Oricum a greșit numărul. Îi răspund evitând subiectul.

-Lasa mă să ghicesc. E Cristopher. Arată-mi să vadă ce scrie?

-Vrăjeli ieftine ,de doi bani,ce crezi că poate sa fie? Nu iese nimic bun pe gura lui ,cu atât mai mult din creierul lui mediocru. Îi zic, după care îmi smulge telefonul din mână curioasă să vadă ce tot îmi scria măscăriciul afemeiat.

- Sper că m-ai visat azi noapte! Uuu!! Ti-a zis că vrea să vă întâlniți!! Vai! De ce nu ii răspunzi? Vrei sa ii scriu eu in locul tău?!

-Mai bine aș freca menta decât să mă văd cu unul ca el. Nici să nu îndrăznești. Am altceva mai important de făcut decât să pierd timpul cu unul că el.

- Doamne! Nici nu îți dai seama câte fete ar vrea sa fie acum in locul tău! De ce îl urăști așa mult?

-De ce nu vorbești tu cu el?!

-Eu îl am pe Rayan...

-Da,de ce nu mă mir? După cum observ, ți-a luat repede mințile. S-au găsit ei prieteni.