Am cazut iară.... negrul dureri mă acopera ușor ușor și încet nu mai reusesc să văd lumina din fața mea. Mă indrept iară pe aceeași cale de pe care reușisem să mă îndepărtez cândva. Reușisem, vă vine să credeți? Dar acum sunt iară la inceputul acelui drum întunecat și la fel ca și nisipurile mișcătoare mă afund și mai mult în el. Cu cât mă zbat să ies cu atât mai rău mă afund în întuneric și cu atât mai mult gândurile logice nu își mai fac simțită prezența. Totul este un război pe care tu îl duci cu tine. Se zice de atâtea ori că doar tu ești cel care trebuie să te lupți și că doar tu te vei putea ridica, dar vă pun o întrebare și aceea este.... CUM? Cum să lupt când totul împrejur este negru. Cum să mă țin puternic când în acest întuneric tot cea ce vezi nu este decât durere, când gândurile bune, veselia și tot ce este frumos nu mai există fiind înghițite de acel întuneric care te acopera?
Poate într-o zi o să ies din nou de aici si o sa râd citind asta, dar până atunci sunt încă pe această stradă întunecată care nu mă v-a lăsa să plec prea curând. Gândurile de zi cu zi sunt si ele negre. Mai sunt momente când sunt bine, când doar ating lumina fericirii pe care reusesc să o mai zăresc din când in când, ea asteptandu-mă tăcută să trec dincolo unde durerea se va opri, dar întunericul văzând că reusesc să ies mă îmbrățișează si mai rău, iar lumina pe care reușisem să o văd in momentul acela dispare eu rămânând iară în durere.
Se zice să te bucuri căci Dumnezeu ți-a dat familie căreia îi pasă de tine, prieteni cu care să îți petreci timpul să râdeți si să plangeți să creați amintiri de neuitat și nu neg acestea, dar cum aș putea să mă bucur de ei când tot ce văd imprejur este doar întuneric și durere, cand sunt ținut strâns in aceleași ghiare care nu mă vor lăsa să plec, când simt cum inima începe să se rupă în mi de bucăți ne având puterea de a le mai pune la loc, iar o dată cu această durere evident că oricine se apropie va suferi și el caci nu va găsi o cale să te ajute pentru că din nou tu ești cel ce trebuie să lupte. Ei întind mâna încercând să te prinda, dar tu rătăcești și mai mult in întuneric și nu îi vezi. Și uite așa în acest cerc totul se repeta... tu care încerci și nu reușești, ei care încearcă dar nu reușesc, întunericul inconjurând tot și lumina fiind acolo asteptandu-te dar neputând ajunge la tine caci tu nu o vezi.
