Stafii nălucite de mintea unui creator,
zâne ce îți hipnotizează naivitatea de doritor al frumosului lumesc ,
ludică a poetului etern,
cuceritori infernali ai ponegririi făcliilor aprinse după desprinderea de trup.
Toate acestea ,
stele ale mirajului optic,
te duc spre ratăcirea în deșert.
Un gând ce duce la un pas de moarte ,
un vals ce te pierde in mreaja valurilor învolburate,
un călător ostatic printre nuanțe înșelatoare,
o lume nocivă în aparență ,dar ce lasă amprente pe sufletele neștiutoare.
Demult am fost prinși în gaura aceasta neagră,
un joc al prafului si luminilor pure. Ce vei alege? Ce cale vei urma?
Luna privește spre voi,
vă așteaptă să vă întoarceți
de câte ori simțiți nevoia în inimile voastre copilăroase .
Iată, surâde in surdină ,
Luceafarul, veșnic nemuritor , v-a ispitit cu ale sale șoapte?
Era falnic și se credea mare , dar făra lună ce s-ar fi făcut ?
Luna îl iertă,
nu îi luă în seamă planul unei trădări duioase
dintr-o mândrie de jucător cu a lumii soartă .
Din contră ea și-a arătat dragostea sa și printre stele împarat l-a pus.
Luceafarul de atuncea tot plânge.
Prin picături de sclipiri pe cer
,,iertare"
mereu zice.
Îi pare rău ,de abia acum a realizat pe cine a invidiat.
,, O rază dulce ,a sfintei luni , iartă-mă, era să cad în păcat,dar tu m-ai ridicat.
Ce dulce si frumoasă esti, de astăzi tu îmi vei fi model de urmat,
lumina ta ,cărarea bună către Rai"
grăia acum măreața stea.
Așa a fost si așa a rămas până în ziua de azi,
uitați-vă si veți vedea lacrimi smerite ce sclipesc noaptea în zări îndepărtate .
Luna ,mereu ne-a aratăt calea cea dreaptă,
dar noi orbiți de lucrurile pământești
ne credeam mai presus si uităm să o privim.
Lumânarea cerului înnegurat se zbate pentru noi
si încearcă din răsputeri sa ne readucă pe drumul cu adevărat frumos.
Dacă omul nu are ochi să vadă, ea il luminează,
însă atunci când el nu vrea
și a fost deja prins
in neagra boltă infernală
lumina sa nu mai poate străbate într-un astfel de loc.
Luna răzbate în sclipiri nemuritoare,
asemenea unui sihastru .
Când lupii tac neștiutori ,
aceasta urlă ,
ea e furtuna ce-ți limpezește mintea cu
zeci,
sute,
mii
de gânduri pană răzbate să te îndrepte.
Ea e rugăciunea spusă din inima.
Un înger ce te călăuzește .
Te luminează,
ascult-o
și vei ajunge o stea ce stă in dreptul său
și-i cantă simfonii armonioase scrise pe aripi de aur a firului ce reprezintă timpul .
Ea este învierea morții.
CITEȘTI
Dăruire într-u dragoste
DragosteO colecție de povestiri ,creații proprii, filozofice. Sper sa fie înțelese de fiecare cititor ce este în căutarea păcii și a luminii vii!! !!!Sunt la început, am nevoie de suportul vostru!! Va rog spuneți mi părerea voastră sincera și scrieți în com...
