O veșnicie prin uitare și visare

Capitolul 4 - Petrecerea.

                                                                                         Katherine

Ajunși la petrecere mă pun pe canapea în timp ce sora mea vorbea cu prietenii ei. După o oră de umblat pe telefon încep să mă satur de gălăgia scoasă de boxe, de mulțimea de persoane care țipă și de mirosul închis de transpirație amestecată cu cel de fum venit de la țigările electrice pe care le fuma un grup de tinerii din colț. O caut cu privirea prin mulțime, până îmi poposesc ochi pe grupul ciudat din colț. O interceptez prin mulțime și mă duc până acolo încercând să îmi fac loc printre corpurile transpirate ale celorlalți invitați, până ajung mai aproape de grup. Stătea pe canapea, avea părul ciufulit, ca după o furtună și ținea o sticlă de bere în mâna dreaptă.

Niște băieții din grup încercau să îi facă nu știu ce avansuri pe care le refuza, zadarnic. Unul dintre ei a început să își piardă răbdarea și a prins-o puternic de încheietură cu intenția de a o duce cu forța de acolo. Alice scapă sticla pe care o avea în mâna dreaptă, aceasta spărgând-use în mii de bucății, revărsându-și conținutul pe covorul plușat de dedesubt. Nimeni nu părea câtuși de surprins de gestul băiatului. Doar se uitau înspre Alice, uni spunându-i cu niște zâmbete tâmpe să se ducă cu el, alți înregistrau evenimentul, alți o bârfeau în șoaptă și ceilalți doar se făceau că nu văd.

- Dă-i drumul.

- Vrei și tu să te distrezi? Hai să o facem...Nu apucă să termine ce are de zis că îi dau o palmă peste față și un picior sub centură pentru eventualitatea de a nu ne urmări prea curând. O iau pe Alice de mână și ne îndepărtăm cât mai departe de agresorul de pe podea și de prietenii acestuia. Este condusă de mine, până jos în fața blocului unde iau cheile și deschid mașina. O pun în locul din spate și eu mă așez pe cel de la volan, când aud niște strigăte venite dinspre intrarea în bloc. Era agresorul cu alți doi prieteni de ai lui lângă el. Închid repede mașina și încerc să bag repede cheile în contact. Ajunși lângă mașină încep să gesticuleze ca disperații cu pumnul. Unul dintre ei se pune în fața mașini și începe să lovească cu o mătură în capotă și în parbriz.

Reușesc până la urmă să bag cheile și să o pornesc. Dau puțin cu spatele și trecând la doar câțiva centimetri de tipul cu mătura, chiar la țanc să nu să fim lovite de o bucată de asfalt, desprinsă de agresor. Mă uit în oglinda retrovizoare să văd dacă ne-a nimerit și pentru a mă asigur dacă Alice este în siguranță, când îl văd pe el lovind pământul cu bucata pe care a desprins-o și uitându-se cu ură înspre mașină, flancat de ceilalți doi la care începe să țipe și gesticuleze. Nu aud ce zice, dar mă îndoiesc că îi felicită. Aproape mi se face milă de ei, când mă străfulgeră gândul că au vrut să ne facă rău. Le urez o moarte urâtă și chinuitoare în gând, înainte de a face o curbă și de ai pierde de tot din câmpul vizual.