Capitolul 11 - Supoziția.

1 0 0
                                    

Jaime.

După acel incident doamna Emanuela, l-a condus pe Martin la spital lăsându-ne pe noi în grija Domnului Reagan.

- Domnule Alexandre?, îl întreabă Rebekah.

- Poți să mă strigi doar Alexandre, dragă.

- Sabrina și Mathis sunt acasă?

- Scuze, dar din păcate Sabrina s-a dus în vizită la prietena ei Beyza, dar din fericire pentru voi Mathis nu s-a dus nicăieri. Este la etaj. Mathis! Vin-o până jos puțin, te rog!

- Da, tată?

- Ghici cine a venit în vizită?

În nici cinci minute își face apariția în fugă de pe scări un băiat plinuț, cu părul șaten cu nuanțe înspre blond. Avea ochi de o nuanță de căprui cu irizați albastre pe la margini.

- Luka!, spune și se aruncă repede înainte luând-o prin surprindere pe Rebekah.

- Luka?, întreb complet luată prin surprindere.

- Mă mai cheamă și Luka. Părinți mei nu au știut ce nume să îmi pună la naștere.

- Eric! Steve! Ce mai faceți?, spune și îi ia repede în brațe.

- Noi suntem bine. Am vrut să vedem de ce s-au adunat atâția oameni și către ce se îndreaptă.

- Unde sunt Martin și Doamna J?

- Au avut o problemă de rezolvat. Spun eu repede.

- Tu cine ești?, se întoarce Mathis cu o față încruntată spre mine. Parcă te-am mai văzut pe undeva, dar nu mai știu unde. Ne cunoaștem?

- Eu... Nu apuc să îi explic că mă cheamă Jaime și că ne-am întâlnit acum o lună când a fost în vizită cu sora lui la sora mea vitregă mai mare Beyza că începe să vorbească domnul Reagan. De când s-au cunoscut Beyza și cu Sabrina au fost de nedespărțit. Când nu se întâlnesc țin legătura una cu alta prin mesaje sau la telefon pe WhatsApp.

- Cum să nu îți aduci aminte de Jaime? Nu ai fost la ea acasă cu Sabrina? Este sora mai mică a lui Beyza.

- Scuze!, spune și se întoarce înspre mine cu o față spășită. Ești și tu ca și ele?

- Ce?

- Îți plac și ție fetele așa cum îi plac surori mele și lui Beyza?

- Da. Spun înainte nelăsându-l pe domnul Reagan să zică ceva.

- Cool! Și mie îmi plac băieți, dar asta rămâne între noi, bine?

- Bine. Jur.

- Nu așa. Jură pe degetul mic. Spune și îmi întinde degetul lui.

- Bine. Jur pe degetul mic. Spun și încheiem jurământul.

O veșnicie prin uitare și visareUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum