A special person [NaruHina] - Partea I (Postez Rar)

Prima zi

*Din perspectiva Hinatei*

Țrrrrrrrrrr!

- Oh, ceas idiot! Cum poate să doarmă cineva cu gălăgia asta?

Mă uit la ceas. Ora 7:10. 7:10?! Trebuie să mă pregătesc de școală! Îmi fac un duș rapid și încerc să mă spăl pe dinți în timp ce mă pieptăn. Mă îmbrac cu ce găsesc la îndemână. O bluză de un roz deschis și o fustă mov. Nu sunt genul care să porte fuste sau rochii, dar mi-am zis că în prima zi de școală nu strică. Mai adaug la ținută o pereche de ciorapi negrii și niște converși mov. Cobor în bucătărie și în timp ce încercam să mă încalț, încerc să îmi fac pachetul pentru prânz. Asta sunt eu, mereu pe fugă. Îmi pun căștile în urechi, iar melodia răsună în urechile mele și mă calmează.

Înainte să ies pe ușă, cu ghiozdanul în spate, mă uit în oglindă. Arătam relativ bine. Aceiași ochi ciudăței de un lila șters și o podoabă lungă și mov pe cap. Hinata Hyuuga e numele meu și am 15 ani. M-am mutat în Konoha astă-vară după ce părinții mei au decedat. Acum eu și sora mea mai mică, Hanabi, locuim împreună cu verișorul nostru, Neji.

Când eram mică, am locuit aici până în clasa a patra, când părinții mei au primit un job în Statele Unite. Deabia anul trecut am aflat că au lucrat ca traficanți de arme. Se pare că a fost singurul post găsit, după ce au fost concediați. Din cauză că nu au reușit să livreze o încărcătură la timp, pedeapsa a fost cruntă. Nu a fost dureros numai pentru mine ci și pentru Hanabi. Avea doar 10 ani.

În timp ce îmi aduceam aminte toate acestea am ajuns la școală. Am aruncat o privire la ceasul de la mână: 7: 56! Trebuia să mă grăbesc! De obicei nu întârzii la școală, dar se pare ca de data asta am fost prinsă în propriile mele gânduri. Intru grăbită pe ușă. Clasa a IX-a A. Etajul unu. M-am grăbit să urc scările. Săream câte două trepte odată.

Alergam de nici nu mai știam de mine. Holurile erau goale, de aceea m-am și mirat când am dat peste cineva. Era un elev. Mi-am cerut scuze, continuându-mi maratonul. Am reținut doar că avea părul blond și ciufulit. Se pare că până la urmă nu sunt singura care a întârziat. Răsuflu ușurată când intru și nu găsesc profesorul în clasă. Îmi pun ghiozdanul în a doua bancă de la perete, unde am observat o fată cu ochi verzi și cu un păr roz, care părea prietenoasă. Parcă o cunosc!

- Hei! Te cunosc cumva? mă întrebă aceasta.

- Și eu vroiam să te întreb același lucru. S-stai, Sakura-chan, tu ești?

- Hinata!

Apoi m-a prins într-o îmbrățișare strânsă, dar am văzut că ușa clasei se deschide. Mă așteptam să fie dirigintele nostru. În schimb, era... băiatul peste care dădusem. Am putut să-l recunosc dupa părul lui blond și ciufulit.

*Din perspectiva lui Naruto*

Sincer, încă nu mi-am revenit după zguduitura de mai devreme. Am văzut-o pe fată cum a intrat în clasa mea. Se pare că suntem colegi. Imediat cum intru pe ușă, privirile ni se intersectează, dar eu îmi întorc capul. Mă așez în bancă, lângă prietenul meu, Sasuke. La scurt timp, intră dirigintele nostru, Kakashi-sensei și ne dă orarul.

Nu am prea reușit să mă concentrez la celelalte ore. Gândul îmi fugea doar la bruneta aceea. Ma gândeam să vorbesc cu ea. Ce ai putea să îi spui, nerodule? Nu știu, găsesc eu ceva... Pff, dacă aș fi în locul tău, mi-aș da palme. Mai taci.

Nici nu apuc să îmi termin discuția cu conștiința mea enervantă, că aud clopoțelul. Prima zi de școală, încheiată. Alerg în curtea școlii și o zăresc în sfârșit pe brunetă. Era împreună cu Neji, colegul nostru și o fetiță mai mică ce semăna cu ea. Reușesc să mă apropii de ei:

- Hei...

- Bună, Naruto! mă salută călduros Neji.

- Deci, cu cine am onoarea? întreb ușor stângaci.

- Ele sunt verișoarele mele, Hinata și Hanabi.

- Încântat, Hanabi!

- Um... Eu sunt Hinata. mă atenționă bruneta cu o tentă de roz în obraji.

- Eu sunt Hanabi!

Mă întorc spre cea mică și o ciufulesc.

- Normal că ești.

Toți patru am plecat spre casă și abia așteptam să mă trezesc mâine dimineață pentru a o revedea pe Hinata la școală. Nu știu de ce, dar chiar asta îmi doream.