Privirea cea dintâi

capitolul 3

Își apropie fața de a mea și mă privește. Ia o șiviță aurie din părul meu și o studiază . Inima mea tresaltă la gestul lui . Îmi zâmbește cald și îmi dă un sărut tandru pe obraz.
Mă fac roșie la față iar inima mea parcă voia să iasă din piept. Ușa de la cameră se deschide iar pe ea intră Richard cu o tavă în mână. Lasă tava pe pat lângă noi apoi se retrage din cameră .

- Mm ! Hai să mâncăm ! Spune el incepãd să mănânce. Gust și eu din mâncare dar pãnă la urmă îl las singur lângă tava plină .

- De ce nu mănânci ? Spune el având gura plină , strâmbându-se în direcția mea.

- M-am săturat! Mint eu.

- Din doar două felii cu pâine și unt de arahide? Ridică acesta din sprănceană , uimit.

- Da .

-Haide mănâncă! Avem destulă pentru amândoi ! Se rugă el de mine.

- Nu îmi este foame , prefer să mă odihnesc.

- Bine , atunci eu te las . Spune și dă să se ridice dar eu îl opresc .

- Dacă mă gândesc mai bine sendvișurile acelea îmi fac cu ochiul .

- Așa te vreu , spune așezându-se înapoi la locul lui.
Începem să mâncăm amândoi , din nou . Când terminăm așez tava pe noptieră și mă întind în pat acompaniată de el.

- Nu am mai mâncat așa niciodată , mulțumesc pentru tot ce mi-ai oferit! Privesc în sus spre tavanul crem deasupra capetelor noastre , iar mi de gânduri jonglau în interiorul minți mele . Unele care chiar nu-și aveau rostul , chiar .

- Cu plăcere, deși nu este mare lucru ! Îl aud spunând și închid ochii automat , vocea lui mă liniștește și mă relaxează într-un mod deloc uman , de fapt el pare inuman.

- Pentru mine este suficient , deoarece eu nu am avut un acoperiș deasupra capului și nici ce mânca, iar tot ce mi-ai oferit tu este mai mult decât mi-aș imagina vreodată. Îți sunt foarte recunăscătoare și datoare vândută . Spun și mă întorc în așa fel să-l pot privi în ochii . Acele irisuri îmi transmiteau fiori pe șira spinării în bezna din cameră, iar chipul lui era îmbarcat într-o rază a luni ce intra degajat prin geamul transparent.

- Ești foarte frumoasă! Îl aud șoptind iar o mână de a sa se pierde pe obrazul meu, îl mângâi iar în ochii îi observ o sclipire ,aparent ciudată, ce mă sperie un pic.

- Eu cred că spui așa doar pentru a mă simți mai bine . Nu cred deloc că sunt frumoasă !
Spun intorcându-mi privirea spre geam admirând luna plină din această seară.

- Crede-mă, dacă te-ai vedea prin ochii unui bărbat , ai spuse că ești cu mult peste cuvântul frumoasă . Simt cum se ridică de pe pat așezăndu-se în fund pe marginea acestuia , lăsândumă săi privesc silueta în negura încăperi, ce era slab luminată de mica lampă ce era așezată pe noptiera de lângă pat . - Ar fi mai bine să te odihnești pentru că mâine vei avea de muncă . Noapte bună!

- Noapte bună ! Șoptesc eu fiind într-adevăr obosită .

Se ridică în picioare apucând tava de pe noptieră apoi părăsește camera. Mă alint în așternuturile primitoate ale patului ca o pisicuță, într-un final închid ochii și adorm.

💤

O durere de cap insuportabilă mă trezește.
Ah! Simt că îmi va exploda capul în orice moment. Mă uit pe geam și văd soarele ce abia răsare . Mă ridic din pat și încep să caut ceva pentru ami calma durerea de cap , dar nu pare a fi nimic pe aici . Intru în baie și caut în dulapul din spatele oglinzi vreo doctorie pentru durerea pe care o simt . Găsesc niște pastile într-un flacon și sunt sigură că îmi vor calma durerea . Iau trei din ele , scria ceva pe acea sticluță , dar din pacate nu am înțeles nimic căci nu știu că scriu sau să citesc. Mi-aș fi dorit să merg și eu la școală, dar din pacate nu am banii și nici părinții. Pun sticla la loc și revin în cameră cu speranța de a scapa de durerea chinuitoare de cap. Mă întind înapoi pe pat și aștept ca durerea să dispară , dar inevitabil cad într-un somn adânc .