Privirea cea dintâi

capitolul 4

- Am terminat domnule! Spun eu iar imediat privirea lui este pe mine .

- Bine . Spune el și lasă ziarul deoparte. Acum aș vrea să te anunț despre balul toamnei care se va desfășura de data aceasta în acest conac și an nevoie de toți servitori din conac deoarece uni invitați nu vor avea unde să doarmă și vor rămăne peste noapte , aici în conac . Tu, nu o să faci treburi prea grele din cauza răni pe care o ai . Tu împreună cu Ariana vă veți ocupa pe aranjamentele florale ce vor fi plasate în sală și pe balconuri . Ai intrebari ?

- Da . Când va fi balul ?

- Vineri seară ! Alceva ? Ridică el din sprănceană .

- Când încep ? Adresez o a două întrebare.

- Chiar acum dacă vrei , dar tot nu scapi de îndatoririle tale obișnuite .

- Am înțeles domnule, dar cine este Ariana?

- Grădinăreasa .

- Atunci eu merg să caut pe Ariana . Spun eu dând să plec , dar vocea lui mă oprește în loc .

- Nu ai vrea să iei micul dejun mai întâi? Îmi adresează el întrebarea iar eu mă întorc cu fața spre el .

- Nu îmi este foame .

- Cassandra trebuie să mănânci ceva . Se lamentă el în direcția mea.

- Dar...

- Nici un dar, iar ca să mă asigur că vei lua micul dejun , îl vei servi cu mine. Acum să mergem pe terasă ! Mă întrerupe el , mânios, apoi îmi ia mâna într-a sa trăgându-mă spre locul stabilit.

Ajunși pe terasă priveliștea îmi acaparează atenția întrutotul , făcându-mă să înghieț.
Era o priveliște parcă desprinsă dintr-un basm pe care mil spunea mereu Every ca să dorm . Nu mă mir , este prinț este normal ca locul ăsta să arte astfel. Își drege vocea și îmi face semn spre scaunul alb din față , ce starea cuminte într-un colț mai îndepărtat al terasei spațioase . Mă conformez așezându-mă timid pe scaun . Richard ne aduce mâncarea și îi șoptește ceva prințului. Iar Taehyung îi spune pe un ton jucăuș :

- O să discutăm după ce servesc micul dejun. Îi spune cu subînțeles , privindu-l în ochii . Iar acea privire pe care îi era adresată lui , îmi transmitea fiori calzi prin tot corpul .

- Cum doriți , Alteță . Spune Richard făcând o plecăciune , apoi se retrage în liniște . Începem să mâncăm din bucatele proaspăt aduse . Privesc spre prinț și îl văd cu câtă grație și eleganță mănâncă , spre deosebire de mine ce mâncam ca un mic porcușor lipsit de maniere. Îmi observă privirea și își fixează numaidecât privirea spre mine .

- Sa întâmplat ceva , Cassandra ? Întreabă el apucând paharul cu lapte , sorbind din acesta încă cu privirea spre mine .

- Mi-aș fi dorit să fi fost și eu o prințesă. Dau drumul gândului ce mă măcina , dar abia când îi intălnesc privirea intensă acompaniată de ochii sclipitori , îmi astup gura cu palma , fiind destul de stânjenită , căci dădusem drumul unei prosti pe gură . Îmi zâmbește așezând paharul la loc, pe masă , apoi îmi spune pe un ton cald :

- Să fi de viță regală nu este ușor , ci mai mult un blestem . Îl văd aplecănduși capul și închieț . Nu ii înțeleg aluzia , are ceea ce și-ar dori orice om să aibe .

- Dar , toate lucrurile pe care ele poți avea, respectul și toată acestă mâncare delicioasă ? Întreb privindu-l în ochii , pentru a vedea ce anume ascunde în spatele lor . Dar nu pot descifra mai nimic .

- Îndatoririle sunt mult mai grele decât îți imaginezi , iar aceste mici atenți nu sunt chiar atât de importante , pe lângă celelalte îndatoriri . Acum ai înțeles? Mă încrunt , înghițind cu greu mâncarea ce abia o pusesem în gură .