Tradafirul cu Spinii

Tradarea

Intr-un timp record vorba ca o voce calda si linisita canta in fiecare seara la barul lui carlos se raspandea din ce mai rapid ,iar barul sau inainte de inchiderea sa se umplea pana la refuz.

Cu toate aceasta ca incepuse sa devina din ce in ce mai cunoscuta si apreciata Alessia isi vedea in continuare de locul ei de munca si facand acelasi treburi ,spre umirea si exasperarea sefului ei carlos.

Intr-o dimineata putin dupa deschiderea barului fata il vede pe eduard intrand pe usa cu un barbat ,ea vazandu-l se duce spre el imbratisandu-l.

-Ce faci tu aici? spuse ea fericita

-am o surpiza pentru tine ,

-pentru mine ?

-Da haide sa stam jos acolo

-dar acolo este seful meu nu putem acolo

-haide ,spuse el zambind si luand-o de mana .

Allesia se aseaza speriata langa seful ei.eduard punadu-se langa ea si fiind fata in fata cu acel barbat.

Ea incepe usor sa tremure ,fiind linistita usor de eduard

-el este Vlad producator muzical spuse el

Auzind cuvinele fata ochii fetei se mari dintr-o data si vroia sa se ridice dar eduard o pune inapoi

-Eu cu carlos am decis sa vorbim cu el sa iti creezi tu propria piesa ,si sa o canti desigur

Auzidu-i cuvintele allesia mai avea putin si plangea acolo de fericire nemagasindu-si cuvintele

-deci esti de accord ? zis zambind carlos

-da dar eu nu stiu ,ea incercand sa isi gaseasca cuvintele

-capul sus si succes si ramai la fel cum esti ,ii raspunde carlos zambind

Auzind aceste cuvinte asemanatoare cu cele ale bunicului ei ,parca sufletul mai tare ii era plin de bucurie .

Carlos si Vlad se retrag de la masa ,lasandu-i inpreuna pe Allesia si eduard ea avand capul pe umarul lui .

-tu il stii pe carlos?

-noi ne cunoastem de cand eram eu copil .

Allesei se pune ceva pe suflet ceva nu se lega ,cuvintele asemanatore cu ale bunicului ei ,eduard cunoscandul pe carols si raul care ascundea ceva,si ridicandu-se dintr-o data .

-eu trebuie sa plec

-unde ?

-Lasama putin singura te rog ,spuse allesia plecand dintr-o data

Eduard ramane suprins de reactia ei neasteptata,carlos vanzdu-l se duce la el la masa.

-Trebuie sa fim alaturi de ea ,mai devreme sau mai tarziu va afla .

-Stiu ,dar ma doare ca trebuie sa ii ascund.

-Minciuna este mai dulce ,decat un adevar dureros .spuse carlos uitandu-se spre usa .

Allesia plecand se duce spre acel port si punadu-se pe banca si uitadu-se in zare cand deodata observa langa ea porumbelul alb langa ea

-Stiu ca tu esti ,am asa de multe de povestiit ,iti multumesc .

In mod neastepat porumbelul se pune pe picioarele ei cateva minute dupa care isi ia zborul printre nori.

Dupa cele intamplate ,fata decide sa tina totul in sufletul ei si zambind cum a fost invatata ,si intorcandu-se inapoi la locul ei de munca.

Raul vanzand ca intra pe usa se duce de indata la ea

-Esti bine pari cam palida

-Da sunt bine ,multumesc dar unde sunt toti ?