Tradafirul cu Spinii

Tradarea

Într-un timp record vorba ca o voce calda si liniștită canta in fiecare seara la barul lui Carlos se răspândea din ce mai rapid ,iar barul sau înainte de închidere sa se umplea pana la refuz.

Cu toate aceasta ca începuse sa devina din ce in ce mai cunoscuta si apreciata Alessia își vedea in continuare de locul ei de munca si făcând același treburi ,spre uimirea si exasperarea șefului ei Carlos.

Într-o dimineața puțin după deschiderea barului fata îl vede pe Eduard intrând pe ușa cu un bărbat ,ea văzându-l se duce spre el îmbrățișându-l.

-Ce faci tu aici? Spuse ea fericita

-am o surpriza pentru tine ,

-pentru mine ?

-Da haide sa stam jos acolo

-dar acolo este șeful meu nu putem acolo

-haide ,spuse el zâmbind si luând-o de mana .

Alesia se așează speriata lângă șeful ei.Eduard punându-se lângă ea si fiind fata in fata cu acel bărbat.

Ea începe ușor sa tremure ,fiind liniștita ușor de Eduard

-el este Vlad producător muzical spuse el

Auzind cuvintele fata ochii fetei se mari dintr-o data si vroia sa se ridice dar Eduard o pune înapoi

-Eu cu Carlos am decis sa vorbim cu el sa iți creezi tu propria piesa ,si sa o cânți desigur

Auzindu-i cuvintele Alesia mai avea puțin si plângea acolo de fericire nemaigăsindu-si cuvintele

-deci ești de acord ? Zis zâmbind Carlos

-da dar eu nu știu....

-capul sus si succes si ramai la fel cum ești ,ii răspunde Carlos zâmbind

Auzind aceste cuvinte asemănătoare cu cele ale bunicului ei ,parca sufletul mai tare ii era plin de bucurie .

Carlos si Vlad se retrag de la masa ,lăsându-i împreuna pe Alesia si Eduard ea având capul pe umărul lui .

-tu îl știi pe Carlos?

-noi ne cunoaștem de când eram eu copil .

Alesei se pune ceva pe suflet ceva nu se lega ,cuvintele asemănătoare cu ale bunicului ei ,Eduard cunoscându-l pe Carlos si Raul care ascundea ceva, si ridicându-se dintr-o data .

-eu trebuie sa plec

-unde ?

-Lasă-ma puțin singura te rog ,spuse Alesia plecând dintr-o data

Eduard rămâne cuprins de reacția ei neașteptată.

-Trebuie sa fim alături de ea ,mai devreme sau mai târziu va afla .

-Știu ,dar ma doare ca trebuie sa ii ascund.

-Minciuna este mai dulce ,decât un adevăr dureros .spuse Carlos uitându-se spre ușa .

Alesia plecând se duce spre acel port si punându-se pe banca si uitându-se in zare când deodată observa lângă ea porumbelul alb.

-Știu ca tu ești ,am așa de multe de povestit ,iți mulțumesc .

In mod neașteptat porumbelul se pune pe picioarele ei câteva minute după care își ia zborul printre nori.

După cele întâmplate ,fata decide sa tina totul in sufletul ei si zâmbind cum a fost învățata ,si întorcându-se înapoi la locul ei de munca.

Raul vânzând ca intra pe ușa se duce de îndată la ea

-Ești bine pari cam palida

-Da sunt bine ,mulțumesc dar unde sunt toți ?