《 Când coroana îi este furată, o tânără prințesă va face tot posibilul pentru a o recupera. 》
Ilariya Svolni este prima născută a reginei Soladiei și moștenitoarea tronului. Cu mama ei moartă, Ilariya îi are doar pe tatăl ei, fratele ei vitreg...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Tata mă cheamă în încăperea unde se întâlnește cu sfătuitorii săi. Pot vedea că rana îl afectează mai mult ca de obicei. Pare obosit și mai bătrân decât este cu adevărat. Ochii albaștri nu mai sunt la fel de aprigi cum au fost doar acum ceva timp.
A trecut o lună de când Garren m-a plesnit, iar eu am refuzat să îi spun tatei. O parte din mine se întreabă dacă Katya i-a spus până la urmă.
– Fiica mea.
Mă apropii de el și îngenunchez, luându-i mâna în ale mele. Este rece.
– Ar trebui să te odihnești, îi spun. Te va ajuta să îți revi.
Tata scutură din cap.
– Eu nu îmi mai revin, fiica mea. Rana mea, tot ceea ce se întâmplă... totul este o pedeapsă pentru ceea ce am făcut.
Nu înțeleg despre ce vorbește. Ce pedeapsă? Ce a făcut?
– Ilariya, fiica mea. Iartă-mă! Te implor.
Niciodată nu l-am auzit pe tatăl meu implorând. Nici când ne-a fost greu, niciodată. Tata este prea mândru pentru a implora.
– Ce să iert? Nu este nimic de iertat!
– Ba da.
Mă uit la el și văd o tristețe enormă în ochii lui de culoarea mării. Nu l-am văzut niciodată așa.
– Zeilor, ce prost am fost! Ar fi trebuit să te las acum multă vreme să te căsătorești cu Branson. Ar fi trebuit să știu. Ești ca mama ta, dar și ca el. Ca tatăl tău.
– Tu ești tatăl meu.
Nu înțeleg despre ce vorbește. El este tatăl meu. Poate că nu semăn la fel de mult cu el ca Aldric, dar sângele lui îmi curge în vene.
– Nu, nu sunt. Eu sunt...
Pot vedea că îi este greu să vorbească, dar îl las să continue. Tata este un om încăpățânat. Nu îl pot opri.
– Eu sunt... ucigașul tatălui tău.
Îi scap mâna dintre ale mele și mă ridic rapid. Mă holbez la el, surprinsă de cuvintele pe care le-am auzit.
– Ești o fire liberă, ca el. Vezi tu, el era un druid. Și a iubit-o pe mama ta. Iar eu l-am ucis. Ca să am șansa de a fi rege.
Nu. Pot accepta că tata s-a căsătorit cu mama doar pentru tron, dar refuz să cred că a ucis un om pentru asta. Nu. Nu poate fi adevărat.
– Nu e adevărat!
Simt cum lacrimi îmi șiruiesc pe chip și le sterg rapid cu palma mea.
