Fata din umbra

Tu!

Era MAMA? Nu m-a sunat timp de o lună. Ce vrea de la mine? Răspund la telefon și zic cu o voce somnoroasă:
-Alo?
-Jessica ce faci?
Nu sună a ea. Ea îmi pune o poreclă înainte să răspundă. Chiar și vocea pare foarte schimbată. Ceva îmi miroase putred pe aici.
-Bine mamă, tu?
-Bine. Am ajuns acasă. Poți să ne deschizi ușa, ne-am uitat cheile în cealaltă țară. Și nu te uita pe fereastră.
-Idioat-o!
Mă uit la geamul din camera mea care era poziționată în fața porții. Erau o fată și un băiat cu mască. Ce le-au făcut părinților mei? Nu am cu ce să-i ajut dacă sunt prinsă. Îmi iau un ghiozdan, o sticlă cu apă, sendvișul pentru mâine, brățara norocoasă, bani și pe Fille. Ies pe ușa de la bucătărie. Sunt îmbrăcată toată în negru și fug pe cealaltă stradă. Tanam la fix o văd pe vecina Gretel într-o mașină.
-Doamnă Gretel!
-Oh, Jessica! Ce surpriză! Ce faci la ora asta?
-Trebuie să mă întâlnesc cu cineva la intrarea în pădure. Puteți vă rog să mă duceți acolo?
-Desigur.
Am mințit-o deoarece dacă primește chiar și un euro începe să ciripească. Am urcat în spate ca să nu mă observe hoții și pornim. Ajungem în fața pădurii și începe interogatoriul.
-Ești sigură că aici trebuie să te întâlnești cu el? Pare foarte suspicios locul.
-Da, sunt sigură. Mulțumesc încă odată Gretel.
-Cu plăcere scumpo!
Ies din mașină cu Fille și mergem în pădure încercând să găsim tufișul. E o ascunzătoare bună. Nimeni nu mă poate găsi acolo.
-Uite-o acolo!
Oau, Gretel s-a întrecut pe ea însăși. Nu am stat pe gânduri și am fugit cu viteza luminii. Mi-au pierdut urma, dar fix atunci mă împiedic de o rădăcină a unui copac. Firar tu să fii de copac afurisit astăzi și mâine! Sângele s-a năpustit asupra genunchiului meu. Doare! Dacă strig hoții mă vor găsi, dar dacă nu s-ar putea să mă găsească singuri sau să mor aici. Oricum toate sunt în dezavantaj. Le aud pașii. Vin încoace! Adio lume! Am închis ochii sperând că o să se întâmple un miracol.
-Deschide ochii! Ești în siguranță acum.
Las ochii între deschiși în caz că mă păcălește. Era tipul ciudat. Nu mai eram în pădure ci în tufiș.
-Cum mai adus aici?
-Păi te-am urmărit în caz că vei avea nevoie de mine.
M-am îndepărtat un pic de el. În timp ce mă îndepărtam am observat că rana dispăruse.
-Cum ai făcut asta?
-Ce să fac?
-Să dispară rana.
-Ar trebui să-ți spun ceva.
-Ce?
-Tu nu ești de pe lumea asta.
-E atât de bună gluma că am uitat să râd.
-Vorbesc serios!
-Eu sunt atunci un pandacorn.
-Vrei să-ți demonstrez așa-i?
-Dar nu chestii dinalea ca magicienii.
Acesta a început să dea din degete și au apărut tigrii de diferite culori.
-Cel maro este Terra, cea verde Cartagina
-*poker face*
-Cea roz Sclipici, cel albastru Bleu
-*poker face*
După ce mi a prezentat pe toți, am rămas poker face.
-Acum mă crezi?
Dau din cap afirmativ încă având aceeași fată de uimită.
-Cred că am luat-o prea repede.
-Crezi?
-Să o i-au cu începutul. Noi creaturile supra naturale ne deosebim dupa semne....
-Încă o dovadă că ai greșit persoana.
-Lasă-mă să termin. Sunt cei de lumină care au semne în formă de fructe sau de stea și cei întunecați cu semne indescifrabile.
-Și....
-Tu ai un semn pe picior în formă de stea+ ești născută pe 30 octombrie ca și ceilalți.
-Iar eu m-am născut pe 30 septembrie.
-Ba nu. Mama ta a scris pe certificat asta ca să nu-și dea seama cei întunecați.
-Bine. Cine sunt cei luminați și cei întunecați?
-Cei de lumină sunt: îngerii, zânele, etc. Cei întunecați sunt: îngerii căzuți, vampiri, vârcolaci, zânele, etc. Fiecare din părțile întunecate sau luminate îsi pot alege partea.
-Și eu ce sunt?
-Nu prea se știe dintre înger, gardian sau vrăjitoare.
-Ce e un gardian?
-Păi să zicem dacă te trezești cu un ou pictat ca într-o poveste, defapt este un mic omuleț zburător care face parte din personalitatea ta.
-Okey. Dar tu cine ești?
-Eu sunt..........
Sper că vă place povestea :*