Bandidos

Capitolul 3

Am pus mâinile la gură șocată de ce văd, m-am repezit spre el și când l-am văzut de aproape cum arată, era să cad din picioare. Bluza lui albă este pătată cu sânge, mult sânge,la fel și mâinile și fața. Buza de jos și arcada lui sunt sparte și are o dâră de sănge pe aceasta, nasul lui sangerează puțin deci, nu cred că este spart, măcar nasul să îi fie intact. 

-Coll... nu am apucat să mai termin ce aveam de zis, că m-a întrerupt.

-Lasă-mă în pace Isabella! M-am uitat șocată la el. Îmi pronunța numele doar atunci când era furios și voia să fie lăsat în pace. Dar nu îmi păsea că era furios, eram prea atentă la rănile lui, ca să îi mai dau importață caracterului arogant pe care îl poseda, îl cunoșteam prea bine.

-Ce s-a întâmplat Coll?

-Încă ești aici? s-a răstit el la mine, parcă era iritat de prezența mea aici, gândul acesta mi-a făcut inima să pompeze sângele de două ori mai repede decât pompa acum. L-am luat de mână și l-am târât forțat până acasă la mine. 

-Ce crezi că faci Isabella? 

-Nu știu ce dracu este cu tine Collton, dar stai jos și nu mai scoate nici o vorbă!

Ajunși acasă l-am pus pe Collton pe canapeaua din living și m-am dus să închid ușa ca mod de precauție în caz că își face prezența fratele meu vitreg, gândul la el m-a făcut să tremur, dar el ar trbui să se întorcă doar mâine. M-am întors înapoi în livin și m-am asigurat că stă pe canapea și am fugit în baia de la parter după trusa de prim ajutor, mulțumindu-i Domnului că mama este plecată la spital fiind în tura de noapte și nu îl vede așa pe Coll și Hector, ei bine nu știu pe unde umblă iar, dar sper să nu de-a repede pe acasă. M-am întors în living cu trusa de prim ajutor în mâna stângă și cu un pahar cu apă în mâna  dreaptă, am trecut și pe la bucătărie după apă și l-am văzut pe Coll încercând să se ridice de pe canapea, dar la cum mârâia și se ținea cu mâna stângă de abdomen și cu dreapta încerca să se sprijine de spătarul canapelei, îl durea, deși nu o spune dar îl doare, mereu făcea la fel și când eram mici și cădea când ne jucam fotbal și se julea la genunchi mereu îl bandajam și aveam grijă de el, chiar plângeam ptentru că știu că îl durea dar nu lăsa să se vadă ca eu să nu mai plâng, imi este dor de amintirile acelea.

-Unde crezi că pleci? îl întreb nervoasă. Nu ți-am zis că poți pleca, îți voi bandaja rănile acum!

-Nu am nevoie de ajutorul tău sau al altcuiva, sun bine!

-Bine pe dracu, ai văzut cum arăți, că eu cred că nu, așa că nu mai abera atât!

-M-am cârat de aici!

-Gata până aici, m-am săturat! Stai jos și taci din gură! Am țipat la el eram al dracului de nervoasă că el nu mă ascultă, tremuram de nervi și el alege să mă enerveze, da o știe și el când sunt nervoasă nu are nimeni voie să îmi spună ceva că iese urât.

Însfârșit face ce i-am cerut și stă nemișcat pe canapea și mă privește cum scot cele necesare din trusa de prim ajutor. Încep prin ai curăța rana de la arcadă, urmat de nas și de buze, cu un tifon înmuiat în vată oxigenată, urmată de rivanol, la contactul cu aceasta își întoarce  capul.

Oftez scurt, știu că ustură, îmi pun palma mică pe obrazul lui stâng și îl întorc încent cu fața spre mine privindu-l în ochi, la fel făcând și el, îi curăț ușor rana de la buză, în final punândcâte un plasture pe arcadă și unul mai mic la buză. Îi i-au încet mâna dreată într-a mea și îi curăț articulațiile și înfășor rana îtr-un pansament, la fel făcând si cu cealaltă mână. Îmi duc mâine tremurânde spre tricoul lui alb , care este pătat de sângeși vreau să îl ridic, dar îmi prinde mâinile forțându-mă să mă opresc.

-Este de ajuns, voi pleca!

-Nu am terminat încă aici Collton, nu pleci nicăieri! Îl opresc, nu îl voi lăsa să umble așa fără să îi dezinfectez rana de pe abdomen. M-a privit într-un mod infiorător, poate să scoată flăcări pe nas la cât de nervos este.

-Nu te mai uita așa la mine, nu mă sperii deloc, îți iubesc caracterul ăsta de băiat rău, dar cu mine nu îți merge, sunt la fel de încăpățânată ca și tine, Collton, deci termină! i-am tăiat eu orice replică acidă care voia să iasă din gura lui, nu mă sperie, l-am mai văzut așa și înainte, doar că atunci ura asta nu era întreptată spre mine. În momentul când i-am dat jos tricoul am încremenit, rana arăta mai rău decât credeam. În partea dreaptă a abdomenului lui are o rană nu foarte adâncă, dar suficient de mare încât să îi lase o cicatrice. M-am uitat la el îngrijorată și speriată, cu cine Doamne Iartă-mă s-a bătut de a îndrăznit să scoată un briceag la el?

Dacă Collton arată așa, nici nu vreau să îmi imaginez cum arată individul, pentru că este foarte clar că e nebun tipul că s-a luat la bătaie cu Collton, toată lumea știe că luându-te de Coll sau apropiații lui îți semnezi singur sentința la moarte, deci clar, omul era nebun. Colton face box de la vârsta de 8 ani și este mai bun chiar și decât Josh, când eram mai mici și avea antrenamente mă lua cu el și mergeam la sala lui Josh și m-au învățat să dau și eu în sacul ăla până ce nervii mei epuizau, îmi plăcea mult să merg la box, acest sport este incredibil dar în același timp și foarte periculos, mai ales fights free.

Îi curăț cu grijă rana verificăndu-l pe collton dacă are vreo reacție, dar nimic, omul ăstă e mai tare ca o piată exceptând rana de la buză. 

-Pot să te întreb ceva? Îi adresez eu o întrebare și mă uit la el, el aprobând din cap, așa că continui.

-Dacă tu arăți așa, și mă uit la el, cum arată nenorocitul care a îndrăznit să se i-a la bătaie cu tine, pentru că nu cred că este din cartierul nostru, sau de prin zona nu-i așa? Aștept sa îmi răspunde și  când o face vorbele lui m-au șocat.

- ...