Bandidos

Capitolul 6

Bella pov.

Mă cuibăresc în brațele lui Collton, ce bine e aici, mă simt în siguranță, fără griji și fără frici, înainte să îmi dau seama, cad într-un somn adânc.

Sunt trezită dintr-o dată de niște bătăi puternice și ușa care este izbită de perete cu atâta forță încât am simțit și patul mișcându-se.

Când îmi ridic privirea speriată văd cel mai mare coșmar al meu, înalt de 1 metru și 87 de cm, ochi albaștri, păr negru ca abanosul, plin cu tatuaje, un piercing în nara dreaptă, un cercel în urechea stângă și un rânjet care nu prevestește nimic bun, stă însuși diavolul care mi-a făcut viața un calvar timp de 2 ani de zile, Hector Russell.

Am intrat în panică, nu din nou, nu vreau să se apropie de mine iar..Am început să tremur incontrolabil, lacrimile curgând șiroaie pe obraji, Hector văzând reacția mea, a rânjit și mai mult decât se putea.

-Măi, măi, măi, ce avem noi aici, micuțul fluturaș. Ce s-a întâmplat fluturaș, ți s-au frânt aripile, nu mai încerci să zbori?

Vorbește ca un maniac, nu că nu ar fi, cel puțin cu mine așa se comportă, ca un maniac. Stau în picioare lângă pat și nu mă pot mișca, parcă toții mușchii mi-au paralizat. Aș vrea să pot fugii și Doamne, ce mult aș vrea, dar la naiba picioarele parcă și-au făcut singure rădăcini în podeaua camerei.

Închide ușa cu cheia și se întoarce încet înapoi și face pași mici spre mine, la naiba, acum chiar nu mai am scăpare, râde cu gura până la urechi, ce nu-l mai suport pe nenorocitul asta, dar trebuie pentru că e fratele meu vitreg și nu trebuie sa afle nimeni ce nemernic este cu surioara lui.

Îmi simt frică prin toți porii, mă pregătesc să fug spre baie, cu speranța că mă voi putea încuia acolo, dar șansele mele sunt zero, icnesc de durere când acesta mă prinde de braț si mă strânge în asemenea hal că o să rămână acolo urmele lor câteva zile bune.

-Nu mai ai scăpare fluturaș!

Mă zbat în strânsoare, dar fără folos, nu mai pot scăpa la dracu, încep să mă panichez mai tare și plânsul meu devine unul mai puternic.

-Dă-mi drumul psihopatule! Strig atât de tare că mă ustură gâtul.

-Nț, nț, nț fluturaș, ce ți-am zis eu ție? Degeba țipi că nu te v-a auzi nimeni. Stă în fața mea cu rânjetul lui de psihopat și ce aș mai vrea să îi șterg rânjetul ăla de pe moaca lui, și reușesc în final să scap de nemernic călcândul pe picior și îi trag un pumn de toată frumusețea în moaca lui de nenorocit, zâmbesc cu atâta satisfacție și mândrie că mă doare gura și pentru câteva momente uit de durerea ce pulsează în pumnul meu drept, la naiba are căpățâna tare, abia de îi curge puțin sânge din nas.

-Să te i-a dracu de nenorocită! Cum îți permiți să te pui cu mine fluturaș? Minutele tale sunt numărate, promit că termin repede! Mă i-a de păr și îmi dă o palmă de cad pe pat și simt lichidul călduț ce se scurge din buza mea, acum spartă, e de rău, foarte rău dacă acum mi-a dat o palmă la față și mi-a spart și buza, asta nu a mai făcut până acum, înseamă că e al naibii de nervos, te rog Doamne dă-mi putere să mai rezist cu nenorocitul ăsta în casă! Mă rog Domnului să îmi asculte rugăciunile.

Se apleacă peste mine și când ridică mână încep sa ma zvârcolesc și să țip.

-Nu, lasă-mă în pace, nu, nu!

-Isabella! Îmi aud vag numele strigat și îmi deschid brusc ochii uitându-mă în toate părțile tremurând de groază.
-Bella aud din nou, încerc sa ma concentrez pe vocea asta, dar din cauza respirației mele sacadate și ochii plini de larcrimi văd totul în ceață și nu reușesc să mă calmez, cred că o să fac un atac de panică la dracu, nu am avut de 3 ani, nu acum.