Azi vreau sa scriu pe foi de neuitare,
Cu un stilou cu o esenta tare,
O pana ar fi mult recomandata,
Dar stiloul e bun deocamdata.
Dintr-un vartej color iscat cam timpuriu in mintea mea,
Adun gandurile si le asez langa ceasca de cafea.
Am si uitat ca picaturi s-au scurs de pe buza cestii
Si asa gandurile s-au inmuiat cu acestii.
Acestii domni ce ma distrag de la a compune,
Sunt picaturile caci nu am gasit alt nume.
Va mint in stilul poetic,instabil,
Dar nu ma credeti,si o faceti subtil.
Nu va dati pe fata ca nu dati doi bani pe vorbele mele,
Si va asezati cu mine la ceaiuri si cafele.
Eu am degetele pline de cerneala
Si voi cu toti aveti sufletele negre de caneala.
Va minunati prea tare cand acestea va spun,
Dar n-as fi vrut,prea sincer o zic,sa ne dam adevarul dupa alun.
Deci acceptati cuvintele necantarite
Ce vi le am spunse,dar totusi gandite,
Lasati-ma la umbra dumnilorvoastra sa scriu ca un nebun,
Si nu fugiti si va dati iar dupa mentionatul alun.
O sa va scriu aici,pe loc si chiar acum,
Ce ochii vad si mana imi stie cum,
In versurile mele,copile indurerate,
Ce mi se intrevede in inimile ce nu va sunt curate.
Scriind nu va ramane nimic neintors pe dos,
Pe voi cei ce ma gasiti eu stiu sa descos.
