Cum ajungem atat sa tinem la cineva?Cum ajungem sa facem dintr-o persoana oxigenul nostru,scopul pentru care inima nu numai ca bate in piept,ci se zbate,lumina din privirea noastra,radicalul din mintea noastra?Cum?Cum ajungem la asta?Sigur,raspunsuri nenumarate,cliseeice sau unice peste masura,dramatice sau prea frumoase,dand fiori oricarui insensibil.Nu e prea greu sa raspunzi la asta,stiu,a fost doar o incercare.Intrebarea este: ce facem cand acea persoana pleaca din viata noastra?Pai nu mai avem oxigen,lumina calauzitoare in intuneric,ratiune in minte,scop pentru bataile inimii?Nu mai avem,se prabuseste totul,nimic nu mai e la orizont,insasi orizontul nu mai exista.Bezna si cativa greieri,acestia veniti din urma de nebunie ce ne apuca.Cum poate persoana aia in care am investit tot ce am avut mai bun,pe care am iubit-o intr-un mod dumnezeiesc sa ne lase,pur si simplu sa ne lase?Cata ura si dispret ii atribuim,dar in adancul sufletului stim ca daca s-ar grabi putin in drumul sau de intoarcere la noi,o vom primi neconditionat.Niciodata si in nici un fel nu o sa depinzi de cineva.Lumea vine si pleaca,sentimentele la fel,discontinuitatea fericirii palpabile,deci prezenta unei anumite persoane nu e infricosetoare.Tot sa dai de la tine cand iubesti,sa nu lasi vreun sentiment fara a fi pus pe tava in fata persoanei iubite.Simti ca merita toate acestea,fa-o si nu gandi.De unde atata socoteala in iubire?Impartaseste-o fara margini.Vei suferi poate.Sau nu.Daca vei suferi vei stii ca la un moment dat iti vei reveni,ca bezna va parea luminoasa dintr-o data.Te va orbi lumina aia si pe tine cel nefericit. Dar daca totusi nu vei suferi si persoana careia i-ai oferit tot ce ai avut mai bun si pur in fiinta ta nu te va dezamagi atunci vei da de ceva suprem.Deci cum preferi?Sa nu oferi tot,sa te abtii mereu din a oferi iubire deplina si sa gresesti,fiind apoi tu cel care dezamageste sau sa oferi absolut tot si sa fii tu cel dezamagit?Haide,nu fi egoist,nu te abtine din nimic bun,ofera ,daruieste,daruieste-te pe tine si tot al tau.Nu vei pierde nimic pentru totdeauna.Te vei regenera chiar din adancul sufletului.
