PRINTRE ARIPILE PROTECȚIEI- TAEKOOK

-8-

Peste noapte Taehyung s-a mai trezit de câteva ori pentru a-l verifica pe Jungkook, fără să observe vreo schimbare, doar că, aproape de ora 08:00, Jungkook începe să bolborosească niște cuvinte pe care doar el le înțelegea, să se foiască și să încerce să-și ridice pantalonii de pijama, chiar dacă aceștia erau așezați bine pe corpul său. Visa ceva.

TH-Kook, puiule... Jungkookie.. îl strigă încet, în timp ce se apropie de el.

JK-T..Ta...Tae ... Sc...scapă-mă d..de ei.. su..sunt pe..peste t..tot! Exclamă panicat în timp ce încearcă să mute mâinile imaginare care îl atingeau. Își deschide ochii. Ochi în care se citea spaima, dorința de a fi ajutat și de a avea pe cineva alături, care să îl scoată din situația asta.

TH-uită-te la mine, puiule. Sunt aici și nu voi pleca niciodată. Îl asigură în timp ce îi ia fața în palmele sale mari și îl forțează să se uite în ochii săi.

JK-e..ei.. e..ei.. încearcă să spună ceva, dar Taehyung știa ce urmează. Știa tot. Aflase, cumva, tot. Ce îi povestise micuțul și ce știm noi, nu este nici măcar jumătate din povestea acestuia.

Urma să-i povestească despre cum a fost abuzat de nenumărat ori. Despre cum a fost umilit în fața multor oameni. Despre cum a fost folosit în multe scopuri. Și sexuale, dar și altele în scopuri personale.

TH-Kook, gata. Promit să te scap de ei, dar nu mai plânge, puiule. Cât ești cu mine, nimeni nu te atinge, nimeni nu te rănește. Ești în siguranță.

JK-e..eu visat.. ei.. ș..știi? Șoptește speriat, încercând să explice ceea ce a visat, iar Taehyung îl înțelegea.

TH-puiule, tu nu ești bine. Spune cel mare după ce prăjiturica se mai liniștește puțin.

JK-e...eu..

TH-e totul în regulă aici, să știi.

JK-visul ăla... șoptește terifiat.

TH-trebuie să trecem peste asta împreună, promit că te voi ajuta să uiți tot. Îi spune în timp ce îl îmbrățișează și sărută pe frunte.

JK-d..dar.. eu nu a..am ce să îți dau l..la schimb.. șoptește trist, aproape plângând.

TH-Nu! Te rog, nu plânge din-nou. Pentru ce să îmi dai ceva la schimb? Întreabă mângâindu-i spatele încet.

JK-p...păi m..mă ajuți..

TH-Kookie, nu vreau nimic la schimb, vreau doar să văd o prăjiturică fericită și lipsită de griji, așa cum ar trebui să fii la vârsta ta.

JK-e...eu.. sigur? Întreabă cu ochii sclipind.

TH-foarte. Acum gata cu supărarea, m-am săturat să te văd așa trist, ce vrei sa facem azi?

JK-nimic. P..putem doar să st..stăm?

TH-îmi pare rău, dar nu. Vreau să te văd făcând și altceva, nu numai să fii trist și panicat mereu. Ce spui, mergem la mall? Îl întreabă făcându-i cu ochiul.

JK-n..nu. Șoptește.

TH-cum să refuzi asemenea ofertă?

-Tae-

Poate sunt și eu nebun să-l pun să mergem în mall acum, dar nu mai suport să-l văd așa.

TH-mergem. Bun.

JK-T..Tae.. nu am bă..bănuți. Șoptește rușinat, frământându-și mânuțele.

Sufletul mi s-a strâns iar inima aproape că mi-a sărit peste două bătăi.

TH-nu-ți face griji din cauza asta. Am eu.

JK-n..nu. Deja f..faci destule pentru m..mine, nu vreau să te deranjez mai m..mult. N..nu vreau să fiu o po...povară.