PRINTRE ARIPILE PROTECȚIEI- TAEKOOK

-22-

-Taehyung-

Acum am realizat ce era să fac. Să dau afară din casă băiatul care îmi poartă copilul. Puștiul care și-a sacrificat adolescența pentru a purta un copil și pentru a mă face mândru.

Când era aproape să iasă din casă, am fugit și i-am prins mâna în a mea, trăgându-l în brațele mele.

JK-d..doar la..lasă-mă să m..mai stau aici u..un mo..moment. T...trebuie să mă c..calmez pe..pentru a mă..mă gândi la următorul pas în vi...viața mea, iar tu ești si...singurul care mă po..poate calma. Șoptește plângând în hohote speriat, eu regretându-mi comportamentul.

TH-te rog, iartă-mă! șoptesc îndurerat când îl simt cum mă strânge în brațe cu teama de a nu fi respins.

JK-n..nu.. nu t..te-am în..înșelat.. t..te rog, crede..crede-mă! Îmi șoptește disperat.

Inima mi s-a transformat în bucăți când i-am văzut fățuca palidă mai ceva ca pielea lui Yoongi.

TH-iartă-mă! Am fost un bou, un idiot, un handicapat, un ratat. Doar mă tem să nu te pierd. Șoptesc în timp ce îi mângâi spatele, simțind cum se liniștește ușor, ușor.

JK-asta nu înseamnă că poți acuza oamenii cu lucruri de genul ăsta. Îmi spune, având cea mai mare dreptate. Nu știu ce mi-a venit.

TH-Nu vreau să te pierd, Kookie. Și chiar dacă poate am fost distanțați, eu sunt aici, mereu alături de tine. Sper că mă poți ierta.

Jungkook, înfruntând acuzațiile și tensiunea din-nou, nu poate să-și stăpânească emoțiile. Lacrimile îi curg pe obraji în timp ce se uită la Tae și îi mărturisește cu voce tremurândă:

JK-M-am speriat. Am crezut că mă v..vei lo..lovi.

TH-ai un iubit mai prost, da, adevărat, dar nu te-aș lovi niciodată! Exclam sincer.

Jungkook își șterge lacrimile și îl strânge acesta mai tare în îmbrățișare.

JK-Nu știu cum să te fac să te simți bine, Tae. Doar că îmi este frică să nu te dezamăgesc. Spune sincer. îi mângâi părul ușor, asigurându-l:

TH-Suntem un cuplu, Kook. E normal să avem și momente dificile. Important este să lucrăm împreună pentru a depăși asta. Îl simt cum aprobă ușor din cal pe pieptul meu, suspinând ușor.

-Taehyung-

Cei doi rămân în îmbrățișare, traversând emoțiile împreună.

În ciuda provocărilor, sentimentul de conexiune rămâne viu, și speranța pentru o înțelegere mai profundă se aprinde în sufletele lor.

În acel moment, cuplul găsește un loc de liniște și înțelegere.

Tae își adună cu grijă cuvintele și îi spune lui Jungkook încă o dată:

TH- Îmi pare atât de rău, dragul meu. Nu ar fi trebuit să fiu așa idiot. Mă temeam că te pierd, și asta m-a făcut să reacționez într-un mod care nu reflectă dragostea și susținerea mea pentru tine. Spune cu părere de rău.

Jungkook îi răspunde cu tandrețe, chiar dacă nu merită:

JK-Nu trebuie să îți ceri scuze, Tae bear. Am înțeles că amândoi traversăm această călătorie cu emoții puternice. Important este că suntem aici unul pentru celălalt.

Tae își ridică privirea și îi șterge lacrimile, fiind conștient că nu merită iertarea iubitului său.

 TH-Vreau să fim bine, Kook. Avem o familie frumoasă în fața noastră și nu vreau să o stricăm cu neînțelegeri.. stupide din cauza mea.

Jungkook încearcă să îi zâmbească cu afecțiune.

JK-Exact. Suntem o echipă și vom depăși orice obstacol împreună.

Tae îl sărută ușor pe frunte, iar între cei doi se restabilește o armonie pe care o simt cu intensitate. Prin împăcarea lor, învață să aprecieze vulnerabilitatea și să-și ofere reciproc sprijinul necesar pentru a continua construirea viitorului lor împreună.