Visul [18+]

<4>

Rose Anderson

Mă trezesc cu părul și hainele ude, pe o canapea, într-o casă necunoscuta și în fața mea, un bărbat pe care nu l-am mai văzut niciodată.
Are parul negru, cârlionțat,ochii verzi că iarba.
Fara să îmi dau seama privirea mea cade pe mana lui, care se duce spre masa de lângă el, ia un pahar, cu whiskey cel mai probabil.

- Ești bine? Mă întreabă acest bărbat
- Oh...Da, sunt. Doar puțin amețită
- Daca nu eram eu pe acolo, te-ai fi înecat în lac.
- Îți mulțumesc. Cum te cheamă?
- Jonathan, Jonathan Whiskers. Dar îmi poți spune John. Pe tine?
- Rose, Rose Anderson.

Liniștea cuprinde camera pentru câteva momente, timp in care realizez situația în care mă aflu; in casa unui nu-stiu-cine, cel mai probabil rapita și încep să țip.

- Ce vrei de la mine??? Atunci Jonathan se ridică de pe fotoliu, se apropie de mine și îmi pune mana la gură
- Nu mai tipa! O sa deranjezi pe toată lumea! Îmi spune el pe un ton autoritar iar eu ii înlătur mana de pe gura mea
- Ești un pedofil! Ai răpit o fata minoră!
Atunci el se apropie de urechea mea și îmi șoptește
- As fi un pedofil dacă ți-aș trage-o chiar aici pe canapeaua asta?
Cuvintele lui mă lasa în șoc iar un val de frică mă lovește. Incerc sa spun ceva dar simt un nod în gat care nu mă lăsa să vorbesc așa că tac.
- Bine, fi atentă care e treaba, eu ți-am salvat viața, acum vreau și eu ceva in schimb. Mă uit la el confuză. Vreau sa te prefaci că ești soția mea, timp de două luni.
- Tu chiar ești nebun? Cum sa fac așa ceva?
- Ți-am salvat viața, nu mă răsplătești?
Mă gândesc ceva și gura mi-o ia pe dinainte și vorbește fără creier
- Accept.
- Foarte bine, vei locui cu mine pe perioada asta, apoi ești liberă să pleci. Acum vino să îți dau niste haine uscate, sa te schimbi.

El iese pe ușa sufrageriei iar eu in urmez. Ajungem într-un dormitor.
- Stai aici. Am sa revin imediat. Se întoarce cu o rochie de noapte foarte eleganta și finuța, din mătase mov și un fel de halat la fel de elegant și finuț cu pene pe margini.
- Mulțumesc. Unde mă pot schimba?
- Aici, aici va fi și camera ta. Spune el și iese din camera, închizând ușa în urma lui.

După ce îmbrac acele haine parca demne de o prințesă, încep să mă uit prin jur. Este un dormitor mare, din lemn, cum probabil e toată casa. Cu două uși foarte mari, pe unde este ieșirea din dormitor.

Ies din dormitor pentru a vedea și restul casei. Observ că sunt mai multe scări care duc in jos, nu e doar una, la fel și care duc sus.

Cobor pe o scară la nimereală și acolo este sufrageria in care m-am trezit. Jonathan sta pe fotoliu și se uită la TV, cu același pahar de whisky in mână, acum știu că e whisky deoarece sticla de Chivas Regal  este pe măsuța de cafea.

Observ că mă fixează cu privire, parca ai fi fascinat de mine.
- Te pot ajuta cu ceva? Mă întreabă el
-  Nu, doar mă uit puțin prin casă.
- Bine. Spune turnânduși încă un pahar de whisky.

Eu îmi continui explorarea prin casă. Dau de fel de fel de camere. Una in care sunt tablouri, una in care pare a fi o bibliotecă întreagă. Tot intrând pe uși, descopăr o camera încuiată și curiozitatea mea incepe sa intre in acțiune. Mă întorc în camera în care era un acvariu pe post de perete, unde am văzut o cheie aurită. Apoi merg spre ușă încuiată și încerc să o deschid. A mers.

Intru în camera iar acolo sunt bucăți de piele, care pare a fi umană, agățată peste tot pe pereți iar pe peretele cu ușa sunt cel puțin unsprezece cuțite. Camera aceasta este cea mai ciudată și cea mai înfricoșătoare. Este o camera lungă că un hol, așa că merg mai in față. La un moment dat se oprește pielea și acum pe pereți sunt cranii care acestea sunt umane sută la sută. Mai merg ceva, chiar daca mintea mea îmi spune să fac cale întoarsă sa sa fug cat văd cu ochii. Ceva mai încolo sunt frigidere cu uși transparente, unde sunt depozitate cred că tone de carne. E așa ciudată camera asta. Ies din ea, incui ușa iar apoi duc cheia înapoi de unde am luat-o. Casa asta e așa ciudată, omul asta e așa ciudat...

Îmi continui explorarea casei. După ce am crezut că am explorat toată casa, văd o scară ascunsă. Urc pe ea. In această cameră e întuneric. Dar găsesc o lampa și niște chibrite și aprind lampa. Văd o mulțime de poze, cu toate fetele dispărute din sat vreodată. Când mă uit observ că pe tavan este toată poezia cu care am fost învățate toate fetele din sat:

Când luna apare
Iar copii merg la culcare
Lupii ies și dau târcoale
Dau teroare tuturor
Deoarece vor sufletul fetelor

Am înghețat când am citit. Acești lupi sunt adevărați? Nici nu mă mai pot mișca.

Când îmi revin in simțuri, sting lampa și fug de acolo spre camera mea. Ceva îmi spune să fug din casă asta și să nu mă uit înapoi, dar în același timp, tot acel ceva, îmi spune să stau și să aflu mai multe.

Știu, ar trebui sa fug, dar chiar trebuie sa aflu mai multe. Mai multe despre aceasta casa. Mai multe despre acest bărbat. Mai multe despre acești lupi....