Visul [18+]

<9>

Rose Anderson

Mă trezesc în pat, cu capul sub pătură. Fix cum eram înainte de petrecere. Mă uit la celularul meu de pe marginea patului și e 20:00.

Totul a fost un vis? Nu s-a întâmplat nimic? Dar părea așa real...

A fost cel mai intens vis. Dar dacă a fost doar un vis, de ce mă simt că și cum chiar m-am îndrăgostit de tipul ăla?

Am văzut că am primit un SMS de la Selvié:

Selvié: Unde ești? Karina te-a împins în apă iar apoi ai dispărut!

Deci nu a fost un vis...

Rose: sunt acasă, e ok. M-a salvat și m-a adus un prieten...

Daca ar știi ea câte am trăit cu acest "prieten"....

Îmi arunc celularul înapoi pe marginea patului. Și încep să plang, isteric.

A doua zi, plec spre pădure. Și îl zăresc....

Doarme langa un copac, îmbrăcat la costum și pantofi de stofă.

Nu mă pot abține și îl sărut. Îl sărut așa de apăsat și de flămând încât îl trezesc.

Mă trage spre el și mă ține în brațe in timp ce mă sărută. Îl iubesc. Sunt sigura de asta.
- Te iubesc prințeso.
- Cat de mult?
- Atât de mult încât aș mișcă munți pentru tine. Atât de mult încât ți-aș dăruii și soarele și luna de pe cer. Atât de mult încât mi-aș da viața pentru tine. Tu ești lumina ochilor mei. Steaua care strălucește cel mai tare. Iubire vieții mele. Sufletul meu pereche. Și nu as schimba așa pentru nimic în lume.
Incepe să mă sărute din nou înainte să apuc sa fac ceva sau sa zic ceva. Îl împing ușor și îi spun:
- Și eu te iubesc, mai mult că orice.

Ne lipim frunțile și începem amândoi să râdem și ne mai sărutăm între râsete. Ne iubim. Și așa va și mereu. Ne vom iubii mereu.