Last chance to shoot

Destinuirea

-Nu o sa iti vina sa crezi. Este chiar Nrijk...

-Tipul ala de care se temea ...

-Exact.

-Se pate ca vom rezolva doua probleme dintr-o lovitura. Nici nu se putea mai bine.
Ma abtin sa nu marai la gandul ca porcul ala mi-a omorat familia si acum imi ameninta prietenii. Oooo, am insultat porcii. Saracii... Nu merita asa comparatie dar, nu am ceva mai bun in momentul asta.

-Cine dracu mai e si asta? Intreaba Derek cand vede cat de incruntata sunt, in timp ce fixez podeaua nu chiar curata.
O lacrima mi-se scurge pe obraz, la amintirea vremuriilor bune. Inca nu pot sa accept ca au murit. Am sa il omor pe Nrijk in cele mai mari chinuri. O sa regrete ca s-a innascut. Dar mai ales ca s-a pus cu familia Black.

-Nrijk este..

-Este cel care mi-a omorat familia.
Spun cand inca o lacrima mi se acurge pe fata si imi ridic capul. Sunt hotarata. Nu am sa il las pe viermele ala sa scape .

-Ce ? De ce nu mi-ai spus?
Intreaba iritat. Nu e ca si cum ar fi primul lucru pe care il spui cand iti marturisesti sentimentele.

Nu ii raspund si ma intorc spre masina mea. Inainte sa urc, ma intorc spre masa unde erau adunati toti si ii spun lui James sa il gaseasca pe Nrijk si sa imi dea toate informatiile privind viata lui. Vreau sa stiu chiar si de cate ori isi verifica arma.
Ma uit la Derek si ii fac semn cu capul spre masina lui .
Se urca si vine dupa mine. Ies pe autostrada si accelerez pana ajung la 180km/h. Autostrada este mult prea aglomerata pentru o viteza mai mare. Pe ecranul masinii imi apare scris DEREK.
Raspund cu o voce ragusita de setea de razbunare. Acum ca stiu cine mi-a omorat familia, nu ma mai intereseaza nimic alt ceva.

-Black, unde naiba mergem si de ce ti-a omorat ala familia? la naiba, eu nu stiu nimic despre tine! poti macar sa imi spui prenumele tau. credeam ca vrei sa incercam o relatie sau ceva...cum sa facem asta daca eu nici macar nu stiu cum te numesti. toata lumea iti spune Black dar m-am satu-

-Gata!!! o sa iti spun tot, nu te teme, nu am sa te las prea mult in ceata dar inca nu sunt pregatita sa imi spun povestea. dar o sa aflii in curand. Acum, stii vre-un hotel prin apropiere? trebuie sa dau un telefon si daca cumva sunt urmarita, macar sa nu ma urmareasca pana ascasa.

-Vino dupa mine. cunosc unul pe aici.

termina apelul si ma lasa cu ochii in soare. trebuie sa o sun pe directoare sa ii spun ce se intampla. nu de alta dar nu am mai dat de mult pe la scoala si nu vreau sa ma dea disparuta. directoarea scolii a fost o foarte buna prietena de-a mamei. se cunosteau de la gradinita . cand a mai9 crescut, mama s-a dat pe cursele de masini si mafie, cu tata pe cand doamna directoare si-a continuat stidiile ci a devenit profesoara de chimie. fostul director i-a lasat ei locul. Doamna directoare imi cunoaste secretul. stie ca sunt in mafie si de ce sunt in stare. de aceea eu scap mereu basma curata. stie ca daca nu ajung la scoala maxim o saptamana fara sa o sun, ceva rau s-a intamplat. de asta trebuie sa o sun. si in ori ce caz, trebuie sa imi iau bacul. probabil o sa ma treaca asa, pe ochi dulci pentru ca nu sunt in stare sa trec pe la scoala. mai ales acum ca am aflat cine mi-a omorat parintii.

trebuie sa ii spun lui Derek cate ceva despre mine. are dreptate, nu stie mai nimic despre mine dar , inca nu sunt gata sa ma deschid in fata lui. sau in fata oricui. trebuie sa ma mai concentrez si pe gasirea lui Jonathan. inca nu am informatii despre locul in care este. in ultima vreme, de fiecare data cand il gaseam, pleca in alta parte. pare sa faca ce faceam eu la inceput. sa stau cateva luni si sa plec.

Derek a oprit in parcarea subterana a unui hotel. parchez si eu langa el dar nu cobor din masina. ma gandesc la ce trebuie sa fac acum. sa il caut pe Jonathan sau sa il lichidez pe Nrijk? prinsaa in ganduriile mele, nu mi-am dat seama ca cineva bate nervos in geamul meu, nici ca o lacrima se scurge pe fata mea. cobor din masina si ma duc spre lift. apas butonul si continui sa ma gandesc la familia mea. Derek vine si ma ia in brate pe la spate insa nu imi spune nimic. ma intorc in bratele lui si ma uit la el ca si cum i-asi spune ca ii voi explica totul mai tarziu. ma ridica in aer si intra cu mine in lift. ma saruta apasat si nu intrerupe sarutul pana ce nu ajungem la 0. imi face semn sa astept cat el se duce sa ia o camera. revine intr-un timp record si urcam la ultimul etaj. ma conduce la usa numarul 69. asta ma face sa ma gandesc la cum asi fi reactionat inainte sa ma indragostesc. nu stiu daca il iubesc dar el ma face sa ma simt bine. iubita si protejata. sentiment pe care nu l-am mai avut de cand tata a murit si am fost despartita de fratele meu. ne asezam pe patul din fata geamului din sticla. daca nu eram atat de... distrasa, poate m-asi fi dus direct acolo. trebuie sa fie foarte frumos sa vezi orasul de la inaltimea asta se saeaza pe pat, rezemat cu spatele de perne si ma trage in poala lui. inspir adanc si incep sa ii povestesc.

-Cand aveam cam 15 ani, mama si tata au plecat la un transport. trebuiau sa se intalneasca cu cineva si sa discute mai multe chestii legate de mafia Black. eu am ramas acasa cu fratele meu mai mare, Jonathan. unchiul meu de pe tata a venit la noi si ne-a spus ca mama si tata au murit. normal, amandoi ar fi trebuit sa mergem cu el dar el nu a vrut fete. a spus mereu ca fetele nu sunt bune de nimic. ca isi deschid picioarele in fata primului necunoscut si ca nu ne putem pastra nici macar numele de familie. deci m-a lasat acolo, in fata casei. nu puteam sa ma duc la restul familiei mele. nu vroiam sa fiu o povara. si nici macar nu stiau de existenta mea. mama si tata au taiat toate relatiile cu familiile lor cand s-au implicat in mafie. deci, ce puteam sa fac? sa stau pe strazi? asa ca am plecat. fiind despartita de fratele meu , cu greu fiindca nu vroia sa ma lase acolo, am decis ca mai bine ma ascund de Nrijk, monstrul care mi-a omorat parintii si care acum o ameninta si pe Anye. acum, nu stiu daca sa il omor mai intai pe Nrijk sau sa imi caut fratele.

spun cat tipm imi sterg lacrimiile care au inceput sa imi curga pe obrjii acum rosii. ma trage la pieptul lui si imi saruta parul in incercarea de a ma linisti.