Last chance to shoot

Shopping fortat

-Black, deschide naibii usa.
La naiba cu ea! Aseara, am inchis usa cu cheia. Eram sigura ca va dori sa ma trezeasca cu un pahar de apa rece.
Ma dau jos din pat si ma duc la usa. O deschid si ma feresc la timp de pumnul ei, care era destimat obrazului meu.

- Ti-ai dat si tu seama ca cineva bate la usa ta? Ironizeaza ea

O ignor si ma duc spre dressing. Scot o pereche de blugi negrii si un tricou tot negru, cu cateva marimi mai mare.
O lenjerie neagra si ies din dressing, cu hainele in mana. Trec pe langa Kath si ma duc spre baie. Las usa larg deschisa in urma mea si ma bag la dus. Nu imi este rusine de ea. M-a vazut de multe ori dezbracata. Ies din dus si imi imfasor un prosop in jurul corpului. Imi sterg parul cu altul si imi imbrac rapid lenjeria si hainele. Machiajul, unul in combinatii de negru si gri, cat de cat simplu.

-Ai terminat? Ma intreaba Kath mult mai vesela.

-Da. Hai sa mergem pana nu ma razgandesc si te duci singura la mall.

Imi bag telefonul si banii in buzunar si o imping pe Kath afara. Urcam in masina ei si ne indreptam spre tortura.

***

-Kath, hai acasa. Ma dor picioarele ca naiba.
Ma plang eu ca un copil mic dar afara e deja seara. Am cumparat tricouri, blugi,malete, sandale,balerini,adidasi, accesorii de par, bratari, cercei, coliere si alte chestii pe care nu le voi folosi. Inca nu i-am cumparat cadou Soniei dar am sa ma informez , sa vad ce ii place...

-B, inca nu ti-ai luat o tinuta penteu petrecerea de ziua Soniei.

-Ba da.

Nu mai comenteaza nimic si incepe sa se uite printre sutele de rochii din magazinul asta. Nu o sa ma imbrac in rochie. Cred ca nici la propria nunta nu o sa port oroarea asta. O rochie te face mai vulnerabila decat o pereche de pantaloni si sa fiu a nabii daca nu este incomfortabila. Nu imi dau seama cum femeiile purtau rochii non-stop.

-Aaaaaa...
Aud un tipat in spatele meu si cand ma intorc, imi cade fata.

-Katherine,tu esti dusa cu capul? Vrei sa ma omori? Rostesc apasat cand o vad cu o rochie in mana. E o rochie de culoare neagra, ce iti da impresia a fi mult prea simpla dar, nu subestima nici o data o rochie.

-Asta e perfecta!!! Du-te si probeaz-o!!!

Ma impinge in cabina fara sa mai spuna un cuvant. Daca ea crede ca voi purta asa ceva, se inseala.
Ma dezbrac si raman in lenjeria mea neagra cu dantela. Imbrac usor rochia. Inchei fermuarul din lateral si ma privesc in oglinda. Doamne, de cand nu am mai purtat o rochie!

Nu e nici prea stralucitoare- nu straluceste deloc, nicu prea scurta- cu o palma deasupra genunchiului, nici prea decoltata, avand pana la baza spatelui numai dantela. Manicile la fel, pana subt cot, fiind in totalitate dintr-o dantela neagra cu un model forte frumos.

-Deci?
Intreaba Kath intrand pe usa cabinei de proba.

-Nu stiu ce sa spun... Nu cred ca o sa o por-

-Taci! E perfecta! O sa o porti. Cel putin la ziua Soniei.

Nu mai comentez , stiind ca oricum ea va castiga. O imping afara, vazand cativa baieti cum se holbeaza la mine prin usa intre-deschisa. Incui usa si ma dezbrac. Rochia asta este chiar feumoasa. La inceput pare doar o rochie simpla dar cand o probezi, arata fabulos.
Ma imbrac si ies din cabina cu rochia in mana. Ma duc la casa, platesc si ies din magazinul mortii. Cred ca am stat cateva ore acolo.

Mergem la masina, indesam sacosele in portbagaj si ne asezam amandoua in fata, eu pe scaunul soferului. Intind mana spre ea, ca sa imi dea cheiile. Pornesc masina si cu o viteza mult prea mare plec de pe loc. In 3 minute ajung la hotel si , Doamne ce bine e !! Urc pungiile sus, ajutata de Kath. Nu ma mai obosesc sa pun la loc hainele si ma trantesc pe patul mare.

-Ne vedem maine. Vin sa iau pumgiile mele si dupa mergem la garaj.
Nu ma mai obosesc sa ii raspund, fiind deja pe jumatate adormita. Eram sigura ca o sa fiu franta de oboseala dar, nici chiar asa...

***

Razele soarelui ce imi intra in ochi ma fac sa ma stramb dar imi amintesc ca inca nu i-am cumparat nimic Soniei. Nu pot sa cred! Trebuia sa cumpar ieri, ca sa pot sta la garaj restul saptamanii, si dupa, sa vad cum fac ca sa il caut pe Jonathan.

In ultima vreme, am incetet cautariile. Am fost...distrasa. Cat mi-as dori sa il mai vad o data. Sa ma stranga in brate si sa ma sarute pe frunte... Certuriile noastre interminabile. Nici nu mi-am dat seama cand am inceput sa plang. Imi sterf lacrimiile cu dosul palmei si ma ridic din pat. Ies din camera sa day de o galagie infernala. Baietii isi imparteau pumni pe jos si Amalia statea tolanita pe canapea, strigand la ei.

-Ce se intantampla? O intreb pe Amalia care, momentan se amuza pe seama baietiilor.

-Nu stiu. Cand am ajuns acasa, se certau. Am facut un dus si i-am gasit asa.

Ma duc spre baieti si incerc sa ii separ dar forta mea nu se compara cu forta lor.

-STOOOOP!!!!!
Strig chiar langa ei, sperand sa ii fac sa se opreasca. Si am avut dreptate.s-au oprit ca asrsi.