Părăsită de viață

Pierderea.

-Bună-dimineața,draga mea!

-Bună-dimineața,tată!

-Eu trebuie să plec la servici,te las singură acasă,să fii cuminte!

-OK,tată! spuse Amber.

Tatăl lui Amber, Harry,ieși pe ușă și plecă cu mașina.

Era prima dată când Amber stătea singură acasă,pentru că avea doar 9 ani. Ea se gândi să se apuce de lecții cât tatăl ei e plecat.

Se făcuse ora 17:45,iar tatăl ei nu mai ajungea acasă. Deodată Amber auzi un ciocănit în ușă.Fugi repede jos. Se gândea că era tatăl ei,dar la ușă era poliția.

-Salut,Amber! spuse cu o voce trista,domnul polițist.

-Bună-ziua,vă pot ajuta cu ceva?

-Amber,hai să intrăm în casă.

Se așezară pe două scaune,unul în fața celuilalt. Polițistul cu lacrimi în ochi reuși să vorbească:

-Tatăl tău...tatăl tău nu mai e printre noi...

Amber rămăsese înmărmurită. Doar o lacrimă din ochiul stâng încerca să răbufnească.

-Lăsați-mă singură.

-Amb...

-Am spus să mă lăsați singură!! urlă ea și începu să plângă.

Polițistul plecă din casă,iar Amber urcă în camera tatălui ei. Îi luă cămașa albastră din dulap și începu să o miroase. După câteva minute se liniști și împachetă din nou cămașa. Când se pregătea să o bage în dulap,găsi o hârtie.

''Draga mea,dacă ai găsit această scrisoare înseamnă că eu nu mai sunt. Am pus-o aici pentru că mi-am dat seama că după ce vei afla că eu am murit,vei veni la mine în cameră și mă vei căuta. Suntem în anul 2014,în 2013 a murit Paul Walker,așa că am luat un citat de la el special pentru tine:" ,,Dacă într-o zi viteza o să mă omoare,nu plânge,pentru că eu zâmbeam."

Amber nu începuse să plângă,deoarece era învățată cu astfel de probleme. Ea m-ai trecuse printr-o dramă de genul acesta alături de tatăl ei,când mama ei murise de boala cancerului.

Fetița ieși în mijlocul străzi. Polițistul nu era atent la ea,iar o mașină urma să treacă. Șoferul nu o observase pentru că ea stătea jos. Un scârțâit tare de frână se auzi și toți tresăriră în afară de Amber. Polițistul ieși repede afară și o găsi pe fată întinsă la pământ,nu răsufla,nu dădea niciun semn de viață!

După două ore de perfuzii la spital,căci o dusese comandantul,Amber deschise ochii.

-Ce s-a întâmplat? îl întreabă fetița.
-Mașina te-a călcat. Ţi-ai rupt o mână,iar apoi ai leşinat.