Capitolul 7

165 11 1
                                    

La scurt timp după aceea, maşina lui Kamol s-a oprit în faţa conacului. O gardă de corp s-a apropiat în grabă pentru a-i deschide uşa maşinii.

,,Coboară din maşină”, a spus Kamol încet, dar Kim a rămas tăcut.

,,Kim, ți-am spus să ieşi din maşină." Kamol, care coborâse deja din maşină, s-a aplecat și i-a vorbit lui Kim, care era încă aşezat.

,,O să vii de bună voie sau trebuie să te car în fața subordonaților mei?" a întrebat din nou Kamol, făcându-l pe Kim să scoată un mic oftat înainte de a accepta să coboare din maşină. Ochii rotunzi îl priveau pe Kamol şi erau agitaţi, dar Kamol nu ştia cum să interpreteze asta, aşa că l-a apucat pe Kim de talie şi l-a înfăşurat cu braţele lui puternice.

,,Hei, dă-mi drumul. De ce mă îmbrăţişezi?" Kim a încercat să împingă pieptul puternic al lui Kamol de lângă el, dar Kamol l-a ținut mai strâns în timp ce se întorcea să se uite la el cu ochi ageri.

,,Hai să mergem sus să ne odihnim. Vom coborî la ora cinei, după care vreau să-i chemi pe toți cei din casă să ne întâlnim în sala de şedinţe", i-a spus Kamol lui Kom. Kom a lăsat capul în jos pentru că ştia foarte bine ce va face Kamol.

,,Du-te şi odihneşte-te", a ordonat Kamol, pentru că ştia că, la fel ca el, Kom nu se odihnise încă.

Când Kamol a dat ordin subordonaților săi, l-a apucat de talie pe Kim pentru a se îndrepta spre casă. Kim a vrut să se revolte, dar nu s-a putut împotrivi forţei lui Kamol, aşa că a trebuit să-l urmeze.

Kim a privit în casa lui Kamol, o tânără şi o bătrână spionau din interiorul unei camere înainte de a se uita în grabă în altă parte când au observat privirea lui Kim.

Judecând după hainele pe care le purtau, Kim a presupus că erau servitoarele lui Kim.

,,Nu e nevoie să te grăbeşti. Într-o clipă te voi duce să vizitezii casa noastra" Kamol a accentuat cuvântul „a noastră”, făcându-l pe Kim să se înroşească la față.

Kamol a urcat scările până la ultimul etaj şi s- a oprit în faţa unei camere, Kim a ştiut imediat că era camera lui Kamol. Picioarele lui slabe s-au oprit acolo.

„Ce este?" întrebă încet Kamol. Acum Kamol voia să se odihnească.

,,Nu o să intru." a spus kim pe un ton serios.

,,De ce?", a întrebat Kamol.

„Dacă vrei să stau aici, pregătește-mi o altă cameră. Nu voi dormi cu tine." Kim a dat un ultimatum, ştiind că nu poate scăpa de Kamol şi din moment ce nu poate scăpa, trebuie să negocieze pentru propria bunăstare. Sprâncenele lui Kamol s-au încruntat.

,,Nu e mare lucru”, a răspuns Kamol împingându-l cu putere pe Kim în cameră până când aceasta a intrat.

,,Mă doare! Domnule Kamol, de ce ești atât de dur cu mine?" a strigat Kim.

„Îți place, nu-i aşa?" a răspuns Kamol instantaneu, făcându-i obrajii lui Kim să se înroşească, pentru că ştia ce înseamnă asta pentru Kamol.

,,E o nebunie, nu-mi place deloc", a spus Kim, dar nu a făcut contact vizual cu Kamol, ceea ce l-a făcut pe Kamol să zâmbească uşor.

,,Haide, o să te obişnuieşti. Dar deocamdată mai bine mergem la culcare. Am coborât din avion şi m -am dus să te caut, abia am dormit, aşa că trebuie să te întinzi și să mă îmbrățișezi", a spus Kamol descheindu-şi cravata şi sacoul până când doar cămaşa a rămas descheiată pentru a uşura disconfortul. Kim a scos un oftat de uşurare.

Aceasta noapte nu o vei uita Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum