Aceasta noapte nu o vei uita

Capitolul 20

"Intră. Ce s-a întâmplat?" a spus Kamol, moment în care Kim a intrat cu o privire ușor confuză, ca și cum nu ar fi știut dacă e bine să spună asta sau nu.

"Păi, nimic. Am venit doar să arunc o privire", a răspuns Kim calm. Obrajii i s-au domolit puțin până când a trebuit să se prefacă că-și ascunde fața. Asta l-a făcut pe Kom să zâmbească la gestul pe care l-a făcut soția șefului.

"Da? Ce ai făcut?", a întrebat Kamol în mod ironic, pentru că și el însuși știa foarte bine la ce se gândea Kim.

Kim s-a încruntat ușor.

"Nimic. Vrei să cobori să arunci o privire?", a răspuns Kim, zâmbind ușor.

"Kom, du-te mai întâi să te odihnești. Dacă este ceva urgent, voi lăsa pe altcineva să se ocupe de asta", a spus Kamol. Kom și-a plecat capul pentru a accepta cererea înainte de a părăsi biroul lui Kamol.

"Vino aici", i-a spus Kamol lui Kim pe un ton monoton. Kim a fost de acord să meargă alături de el. Kamol l-a ținut de talie pentru ca acesta să se așeze în poala lui.

"Ai venit să mă vezi. Este ceva despre care vrei să vorbim?", a întrebat Kamol.

"Am venit doar să arunc o privire. Lucrezi? Dacă nu, te invit să arunci o privire și să alegi unde mergem la plajă vinerea viitoare", a răspuns Kim cu un zâmbet ușor.

"Nu trebuie să mă uit. Deja știu unde te voi duce", a răspuns Kamol, ridicând o sprânceană.

"Unde? Este frumos? Chiar nu-mi place aglomerația", a spus Kim.

"Sunt sigur că o să-ți placă", a spus Kamol surâzând.

"Khun Kamol, ești stresat în ultima vreme?", a întrebat Kim în timp ce observase expresia lui Kamol timp de câteva zile. Kim a simțit că Kamol avea ceva în minte neobișnuit.

Kamol a fost surprins să audă acest lucru, gândindu-se că într-adevăr nu putea să subestimeze ochii și sentimentele lui Kim.

"Nu. De ce?", a refuzat Kamol și a întrebat, ridicând din umeri.

"Simt că ești obosit și stresat", a spus Kim.

"Sunt bine. Mă bucur că îți faci griji pentru mine", a spus Kamol zâmbind. Kim a deschis ușor gura și a ridicat capul.

"Nu sunt deloc îngrijorat. Mi-e teamă că te vei răzgândi și nu ne vei mai duce pe mine și pe Baiboon în excursie", a spus Kim, dar Kamol știa că era doar încăpățânat.

"Bine, nu-ți face griji. Nu ar trebui să te îngrijorezi", a spus Kamol râzând, dar în mintea lui, în acel moment, simțea tensiunea că Kim chiar bănuia ceva. Faptul că Kamol se făcuse cunoscut în acest domeniu avea consecințe.

Deși Kamol își crease singur puterea, nu e ca și cum nu ar fi avut pe nimeni care să îl sprijine în culise. Pentru ca Kamol să părăsească industria, era nevoie și de acordul celor din spatele lui. Dar problema este dacă îl vor lăsa sau nu să renunțe cu ușurință.

"Khun Kamol... Khun Kamol", a strigat vocea lui Kim, făcându-l pe Kamol să-și recapete cunoștința.

"Hmm", a răspuns Kamol cu glasul stins.

"Unde mergem? Te-am întrebat de multe ori și nu m-ai auzit. Așa că stau așa în poala ta. Trebuie doar să-mi spui numele în șoaptă", a strigat Kim. Kamol l-a sărutat ușor pe Kim, care a ridicat mâna și l-a împins ușor de față pe Kamol.

"Nu trebuie să-mi spui. Știu că ești stresat, dar nu vrei să-mi spui", a răspuns Kim.

"Mă gândesc puțin la muncă. Nu e nimic serios. Mă gândesc doar. Sunt sarcini pe care trebuie să le îndeplinesc înainte de a călători. Cum pot să te iau în călătorie cu mintea liniștită," a continuat Kamol să mintă pentru a îl face pe Kim să se simtă confortabil. De asemenea, nu voia ca Kim să afle.