Accidentul

50 3 0
                                    

Sambata 23 iulie ...

Geamul pe care il lasasem deschis noaptea trecuta acum era inchis .Razele soarelui imi scalda fata bronzata ,ochii mei capatand o culoare galbuie din cauza luminii .Ma ridic in sezut si ma uit in jur .

  Hainele pe care le aruncasem prin camera ieri , acum erau frumos impaturite si asezate la locul lor .Cheile masinii Eileenei nu mai erau pe masuta , iar geanta ei neagra nu mai statea atarnata de usa dulapului .Poate iesise la plimbare .Imi trec mana prin parul dezordonat si imi iau un tricou , o pereche de pantaloni si lenjerie curata si merg la dus .Intind gelul abraziv cu miros de afine pe tot corpul si ma clatesc . Toate parfumurile si gelurile ei de dus sunt de afine , sunt fructele ei preferate , la fel si ale mele .Insfac prosopul si ma invelesc cu el absorbind picurii de apa . Ma imbrac in hainele curate si ma duc in bucatarie .Pe masa statea asezat albumul de clasa a 12-a, era deschis la mijloc dezvaluind o poza cu mine , Eileen si Garrett .Eram toti aproape beti in poza , era  poza de la petrecerea unde am mers dupa terminarea liceului , aveam zambetul pana la urechi .Nu il mai vazusem pe Garrett de atunci , am vorbit de cateva ori la telefon si am aflat ca si el locuia in New York dar timpul meu era limitat mereu si nu apucam sa ne vedem .Toti 3 eram prieteni inca din clasa a 9-a , ne vazuseram pentru prima data la un festival de muzica rock in orasul nostru natal , Melbourne .Langa album era si o agenda , pe prima pagina scria cu litere mari GARRETT si numarul lui de telefon , dedesupt era scrisa si adresa si un e-mail .Acum stiu unde plecase Eileen .Precis a mers sa il caute , il pomenise saptamanile trecute din cate imi amintesc .

Imi pregatesc un ceai de musetel si menta si ma asez pe canapea . In apartament era curat asa ca nu aveam ce face azi .Sambata , ziua mea preferata in care eu si Eileen stam impreuna cat e ziua de lunga si ne uitam la seriale , ea adormind in final in bratele mele sau iesim la plimbare ori ma invata sa pictez .Orice am face , eu nu ma plictisesc niciodata . Prezenta ei este suficienta incat de fiecare data pot sa imi simt pulsul in gat .Iau o perna de pe canapea si mi-o fixez sub ceafa si pornesc televizorul .American Horror Story , serialul ei preferat .Ma decid sa ma uit la cateva episoade , oricum nu aveam ce face si astept ca ea sa soseasca acasa .Atipesc ,dar soneria telefonului ma trezeste . 

"Alo?"spun dupa ce ma uit la ecran .Nu cunosc numarul de telefon , poate e cineva de la facultate . Sper sa fie in legatura cu bursa .

"Michael Tanner ?" intreaba o voce subtire de femeie 

"Da , eu sunt "

"Ne pare rau , am sunat in legatura cu Eileen Gillespie .A suferit un accident grav acum 2 ore ."

"Poftim ?" Simt cum imi vine sa lesin .Nu se poate ! Imi simt capul ca un bolovan si imi este din ce in ce mai greu sa respir .Tamplele stau sa explodeze iar vederea mea piere treptat .

"Este la spitalul St .Patrick . Nu putem lua legatura cu rudele sale , ati putea sa veniti la spital ?.Trebuie sa ne dea cineva mai multe informatii despre ea ."

"Da , sigur , voi veni "

Inchid telefonul , iar cateva lacrimi se ingramadesc in ochii mei , insa eu nu le las sa cada .Eileen este puternica , va fi bine . Imi iau jacheta si cheile de la masina mea si pornesc  in tromba spre spital .Nici nu stiu cate semafoare am ignorat , cred ca trecusem numai pe culoarea rosie . Nu imi pasa , Eileen are nevoie de mine . Acul indicatorului de viteza al bordului indica 180km\h. In 15 minute ajung la spital si fug la receptia spitalului sa aflu in ce salon era internata .

"Buna ziua , sunt Michael Tanner . Am venit pentru Eileen Gillespie .Pot sa o vad va rog? "

"Buna ziua , da sigur , Urmati-ma ".

Ma i-au dupa asistenta si mergem de-a lungul unui coridor , usile unor saloane erau deschise si puteam vedea bolnavii inveliti in asternuturi albe . Uram spitalele .Toata suferinta de pe Pamant adunata intr-un singur loc ... Rude ingrijorate ocupa sala de asteptare . Toti asteapta vesti despre membrul lor al familiei . Intr-un final ajungem la un salon cu o usa gigantica . Pe usa scria mare cu rosu " Terapie intensiva " .Asistenta apasa clanta usii si imi face semn sa ma grabesc sa o urmez .

"Normal nu as avea voie sa te las sa intrii aici , dar esti singurul ei apropiat . Este dupa perdea .A suferit o rana urata pe fata si un traumatism cranian . Are si o fractura de bazin . Am stabilizat-o .Speram ca va fi bine ."

Trag perdeaua care ascundea patul de spital cu trupul fragil al Eileenei acoperit de rani .Parul ei roscat era impastiat pe perna alba , iar din gura ii iesea un tub care o ajuta sa respire artificial . Aparatul de langa ea scotea sunete ascutite , in functie de ritmul ei cardiac . Rana imensa de pe obraz insa imi atrage atentia .Era o rana care se intindea de la frunte pana in dreptul barbiei ocupand aproape tot obrazul stang .In jurul ochilor erau pete vinetii si urme de lacrimi uscate . Mainile ei albe stateau asezate pe langa corp , fiind vizibila fiecare vena din cauza ca era foarte palida . Avea perfuzii in ambele brate si bandaje care ii acopereau mare parte din suprafata mainilor . Fruntea era imprejmuita de un bandaj gros care avea o pata de sange pe el . Plangeam , arata ca si cum viata s-ar scurge din ea cu fiecare secunda .Era atat de palida iar ochii ei sclipitori erau acum acoperiti de pleoapele vinete . Imi intind mana si ii mangai obrazul neranit si ii sterg umezeala din jurul ochilor . Sunt pierdut , daca ma paraseste voi muri . Nu va mai sti niciodata cat de mult o iubesc . Ma asez pe un scaun de langa pat si ii cuprind mana micuta intre palme si astept sa se intample o minune si ea sa se trezeasca si sa zambeasca asa cum face de obicei .

*Flashback , (Din perspectiva Eileenei )*

Ma trezesc si imi aduc aminte ca visasem ca eram la liceu cu Garrett si Mike . Nu il vazusem pe Garrett de cand am venit la facultate .Aflasem de la Mike ca locuieste si el in New York dar niciodata nu aveam timp sa ne intalnim . Imi insfac telefonul si sun o colega veche care stiu ca inca tine legatura cu Garrett si o rog sa imi dea adresa si numarul lui de telefon .Dupa ce le aflu , imi iau geanta si cheile masinii si pornesc inspre locuinta lui Garrett . Daca totul merge bine pe cand se trezeste Mike eu si Garrett ii vom face o surpriza .Se va bucura sa il vada .

Pornesc inspre Garrett si observ ca autostrada era destul de libera pentru o zi de sambata .In masina din dreapta mea un baietel se juca cu un dinozaur de plastic .Se uita intre timp pe geam , iar eu ii zambesc si ii fac cu mana . Imi zambeste inapoi si ii atrage atentia mamei lui care statea pe scaunul de langa sofer .Aceasta se uita la mine si imi zambeste si ea . Ei accelereaza si ma depasec , in scurt timp eu pierzandu-i din vedere .Imi continui drumul si nu mai satur de peisajul montan care ma inconjura .Soarele rasarea incet  fiind inca dimineata devreme . Ador rasaritul si apusul Soarelui .Dintr-o data vad doua faruri in fata masinii mele si trag de volan cat de tare pot incercand sa ocolesc masina , dar era prea tarziu .Masina avea viteza mult prea mare , dupa un scurt scrasnet de frane impactul se produce . Simt cum ma deplasez in toate partile cu masina si imi simt bazinul zdrobit . Imi duc mana la cap si simt cum sangele se prelinge incet din cap pe obraz . Ma lovisem de bord ,sticla parbrizului imi taiase obrazul .Nu ma puteam misca , toata masina mea era zdrobita , incerc sa ma misc si sa ies insa nu pot .De afara se aud urlete si eu incerc sa imi intorc capul sa vad ce se intampla . Mama baietelului pe care il salutasem din masina statea in genunchi in mijlocul autostrazii urland . Trupul copilasului ei era zdrobit , sangele se prelingea pe asfalt din trupul micut al baietelului , iar sotul femeii era inca prins intre fiarele masinii inconstient . Femeia striga numele copilului in continuu , cred ca il chema Harry . Simt cum lacrimile isi fac aparitia pe obrajii mei si ma ustura atunci cand se intalnesc cu rana uriasa de pe obraz .Incerc sa tip si sa ma misc , voiam sa o ajut .Insa o durere de cap ma impiedica . Vederea mi se incetoseaza si aud toate urletele ca si cum ar veni de la kilometrii departare .Imi pierd cunostiinta. 

***


FRIENDZONE...Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum