FRIENDZONE...

Capitolul 4

Suntem ceea ce pretindem că suntem ,asa că trebuie să avem grijă ce pretindem că suntem !

                                                                                                                                     KURT VONNEGUT

Soarele răsare incet scăldând cu razele lui faţa Eileenei .Perdeaua din salon era trasă asa că soarele pătrundea nestingherit în încapere .Afară bătrâneii se plimbau prin gradina spitalului istorisindu-şi unul altuia poveştile spuse de nepoţeii lor .Era o zi de vară perfectă în care te puteai bucura de soarele cald si atmosfera plăcută,însă din păcate Eileen era nevoită să stea in pat şi să se recupereze .

Rănile cauzate de accident începeau sa o doara şi medicamentele nu îşi mai făceau efectul .Michael stătea în permanenţă cu ea încercand să o facă să se simtă mai bine .

"Nu fi tristă , în curând vei putea merge şi vei picta din nou şi totul va reveni la normal " 

"Ştiu dar mi-aş dori sa mă vindec mai repede "

Michael se apropie de Eileen şi o strânge în braţe cu grijă .Momentul lor este întrerupt însă de o bătaie în uşa de la salon .

"Intră! " strigă Michael suficient de tare încat sa fie auzit .

Uşa se deschide incet şi înăutru pătrunde Garrett ţinând în mână un buchet de flori alcătuit din narcise şi crini albi .

"Hey , cum te mai simţi? Am auzit de accident ..."

"Sunt vie , ma dor rănile dar sunt fericită că trăiesc "Spune Eillen zâmbind

Garrett o îmbraţiseză şi îi înmâneză buchetul de flori , Michael este încă uimit că îl vede pe Garrett şi nu se clinteşte din locul în care stătea .

"Arăţi de parcă ai vazut o fantomă Mike ! "râde Garrett îmbrăţişându-l

"Scuze Garrett dar nu te-am mai văzut de ani buni , arăţi extrem de bine ,eşti schimbat "

Garret râde arătându-şi caninii albi .

"Au trecut doar 3 ani omule, ultima dată când ne-am văzut a fost la aniversarea Eileenei după banchetul de a 12 a "

"Încă mă uimeşte memoria ta "spune amuzată Eileen 

"Şi cum vă trăiţi voi viaţa ? ce aţi mai făcut ?"întreaba Garrett încercând sa deschidă o conversaţie .

"Păi.. începe Michael , mergem la facultate în timpul săptămânii , Eileen picteaza şi lucrăm amândoi part time la o cafenea .Obişnuim să ieşim sâmbăta dacă sunt liber , eu mai lucrez şi în altă parte ca şi contabil ,iar duminica o petrecem făcând tot felul de lucruri prin casă sau pur si simplu lenevind "

"Locuiţi impreuna ?"întreabă Mike nedumerit 

"Da încă de când am terminat liceul "ii răspunde Eileen fără să stea pe ganduri 

"Deci până la urma se întâmplă ceva între voi doi " Comentează Garrett zâmbind

"Nu ,suntem doar prieteni " Se grăbeste Eileen să îi spună

Michael priveşte podeaua salonului de parcă îşi pierduse ceva anume pe jos ,părea vizibil iritat aşa că tăcerea pusese stăpânire pe întregul salon .Cei trei se priveau reciproc nescoţând nici un cuvânt .Garrett se hotărăşte să rupă liniştea si i se adresează Eileenei .

"Ei bine , dacă nu se întămplă nimic între voi , nu te-ar deranja să ieşi cu mine în oraş dupa ce te însănătoşeşti .Nu-i aşa?"

Michael ridică brusc privirea din pământ şi o fixează pe Eileen aşteptând cu nerăbdare răspunsul ei .

"Nu , sigur ca nu m-ar deranja . Vom ieşi imediat ce mă voi recupera de tot " îi răspunde Eileen oferindu-i un zâmbet lui Garrett .

Garrett continuă să vorbească despre viaţa si păţaniile lui cu Eileen făcând-o să râdă cu poftă la glumele sale , iar Michael se retrase din discuţie spunând că trebuie să vorbească la telefon .

Michael se plimba prin curtea spitalului alegând să se aşeze pe  o băncuţă de lângă un stejar .Se simţea rănit oarecum de invitaţia lui Garrett pentru Eileen .Dar ştia că nu este momentul să o supună pe Eileen la alt şoc emoţional spunându-i cat de mult o iubeşte .Aşa că încercă să se adune şi sa ia situaţia ca pe o problemă la care ii va găsi rezolvarea mai târziu .

***