FRIENDZONE...

Capitolul 3

Ticaitul ceasului si sunetele intermitente ale aparatului la care este conectata Eileen sunt singurele lucruri care tulbura linistea apasatoare .

Respira asa de  greu ..Ii urmaresc ritmul cardiac de cateva ore si simt cum oboseala isi face simtita prezenta . A tresarit de cateva ori si a miscat degetele mainii dar nu se trezise , doctorii spun ca sunt semne bune si ca in curand se va trezi .

Trecusera 2 zile de cand ea este in coma , eu nu dormisem deloc si plangeam privindu-i chipul mutilat .

Cerul plumburiu acoperea acum New York-ul , afara batea un vant destul de rece de parca ar fi toamna nu vara .Cateva flori se scuturasera din copacii din curtea spitalului , vantul purta petalele lor in cerculete lasand in urma parfumul florilor. Daca Eileen ar fi acum treaza si ar privi pe geam cu mine mi-ar spune cat de mult ii plac culorile florilor si mi-ar spune cat de tare si-ar dori sa aiba o panza , pensule si vopsea ca sa pastreze peisajul acesta pe panza .

Ma asez din nou in pat langa ea si ii dau parul la o parte de pe frunte .Inchid ochii si ma las cuprins de somn .

Din perspectiva Eileenei

Sunt intr-o incapere alba .Ma inconjoara 4 pereti imaculati ."Unde este usa ?" Ma intreb singura nedumerita . "Ce caut eu aici ? " .

Franturi din accident imi acapareaza mintea , corpul incepuse sa imi tremure necontrolat si simteam cum mi se preling lacrimile pe obraji .Ma asez pe jos ghemuita strangandu-mi genunchii la piept . Nu ma doare nimic din punct de vedere fizic , dar psihic sunt distrusa .Nu se poate , au murit oameni ...Am fost acolo si nu am aputut sa ajut cu nimic . 

"Nu este vina ta ! " O mana calda se aseaza pe umarul meu .Ma intorc si vad chipul baietelului mort in accident .

"Mama si tata se certau , iar tata a pierdut controlul volanului ...Voiam sa mergem la bunici dar tata si mama mereu se cearta asa ca am decis sa ne intoarcem .Nu este vina ta , noi am cauzat accidentul "

Vocea baietelului tremura cand rostea cuvintele "mama " si "tata ". Nu stiam ce sa spun asa ca l-am imbratisat , i-am strans trupul micut si fragil la piept si m-am asezat in genunchi ca sa fiu la aceeasi inaltime cu el .Avea pleoapele vinete si avea urme de lacrimi uscate pe obraji .Nu puteam sa zic nimic , doar plangeam .

"Hey , nu mai plange .. Acum sunt bine . Este bine aici . Si tata este cu mine "

"Stiu " Am raspuns scurt uitandu-ma in ochii lui albastrii.

"Eu sunt Harry .Pe tine cum te cheama ?"

"Numele meu este Eileen "

"Ai un nume foarte frumos Eileen "

"Si tu Harry "

"Vrei sa ne plimbam " Ma intreaba Harry 

"Da.Dar unde ?"

Peretii care ne inconjurau au disparut brusc si acum eram in mijlocul unei pajisti inflorite .Un curs de apa susura usor langa niste copaci inalti .

Harry imi apuca mana si ma conduce usor pana la o piatra de langa apa. 

"Uite !" Imi arata cu degetul spre apa limpede , puteam zari scene din accident . Stiam ca Harry si tatal lui sunt morti .

"Mama ta este singura acum..." Am spus eu incet inecandu-ma cu cuvintele

"Nu iti fa griji , stie ca suntem bine "

"Dar nu te va vedea mult timp , sufera Harry "

Harry suspina adanc si ma imbratiseaza strans 

"Imi este dor de mama Eileen , ea era mereu langa  mine .Si acum sunt aici doar cu tata "

"Mama ta te iubeste si sunt sigura ca indiferent de locul in care ne aflam iubirea poate strabate si ajunge acolo unde trebuie ."

"Esti foarte desteapta Eileen . Poti sa ii psui  mamei mele ca o iubesc si ca sunt bine cand te intorci ?"

"Dar eu sunt moarta ca si tine .."

"Nuu , tu esti in coma , dai semne de trezire .In curand vei fi alaturi de iubitul tau "

"Mhh el nu este iubitul meu , este cel mai bun prieten al meu .Deci eu ma voi intoarce ?"

"Da .uite !"

Pe apa era reflectata imaginea lui Michael care plangea langa patul meu .Eram plina de rani si bandaje . Ochii vineti si chipul palid ii tradeaza ingrijorarea . Este asa de obosit .

"Te iubeste " Spune Harry privindu-ma cu un zambet pe fata

"Stiu " 

Totul se misca de parca un cutremur tocmai se declansase si imaginea lui Harry mi se pare tot mai neclara .

"Eileen ?"Ma striga o voce ingrijorata .Simt durerea in tot corpul , ma trezisem .Incerc sa deschid ochii , il zaream pe Michael cum statea in fata mea si astepta sa reactionez . Il vedeam neclar insa cu timpul vederea mi se limpezea . 

"Stai aici , chem o asistenta "

Imi venea sa rad in sinea mea ..Avem unde sa ma duc ? sau mai de graba aveam cum sa parasesc patul in halul in care eram ? .Nici nu se straduieste sa ma faca sa rad si totusi mie mi se pare amuzant .

O asistenta vine si imi verifica semnele vitale , ii spune lui Michael ca am nevoie de odihna si recuperarea va dura si vor putea sa apara dureri acute din cauza leziunilor cauzate de accident insa totul va fi bine . Asistenta pleaca si Michael se aseaza pe scaunul de langa pat si imi cuprinde mana in palme .Voiam sa ii descretesc fruntea si sa ii spun ca sunt bine insa nu aveam destula forta incat sa pot spune ceva . Incercam sa imi deschid gura si sa vorbesc insa nu imi ieseau cuvintele .

"Doamne cat ma bucur ca te-ai trezit! Sunt aici langa tine , nu plec nicaieri .Odihneste-te "

Am incercat sa schitez un zambet si mi-am inchis ochii adormind . Eram epuizata .

***